Vâlcea: Castrul Buridava romană, de izbelişte în şerpărie

0

Stolniceni, o suburbie a oraşului Râmnicu Vâlcea, ascunde sub bălării o comoară pe care Consiliul Judeţean Vâlcea, actualul proprietar, a lăsat-o de izbelişte. Construit de romani în jurul anului 103, Castrul Buridava a ajuns acum fief al şerpilor care au pătruns şi în gospodăriile din vecinătate, spre disperarea oamenilor. Până în urmă cu o lună, castrul nu se vedea dintre buruieni. Semnalele publicaţiei noastre într-un interviu recent cu preşedintele CJ Vâlcea s-au soldat cu un simulacru de igienizare.

Obiectiv arheologic emblematic al Vâlcii, Castrul Buridava din Stolniceni a însemnat în perioada anilor 60-90 o imensă provocare pentru arheologi. Aici au fost descoperite mărturii ale fascinantei culturi romane, inclusiv celebrele băi care se pare că foloseau apă sărată de la Ocnele-Mari. Dar a trecut timpul şi istoria a fost îngropată în indolenţă.

„Aici nu s-a mişcat nimic din 1992”

Ion Popa locuieşte peste stradă de castru şi spune că îi cunoaşte aproape fiecare cărămidă. S-a născut şi a crescut aici şi, elev fiind, a ajutat echipele de arheologi care au făcut săpături odinioară. Priveşte cu mâhnire acest loc sinistru, împopoţonat cu nişte plăcuţe nou-nouţe care indică proprietarul: Consiliul Judeţean Vâlcea.

Ion Popa

„Aici nu s-a mai mişcat nimic din 1992, iar de zece ani eu nu am văzut să fi trecut cineva pe la castru. Acum colcăie de şerpi. De asta am şi luat căţei şoricari, căci nu prea îi mai lasă să între în curte. Pe vremuri, venea profesorul Bichir de la Bucureşti care făcea săpături. Eu am lucrat aici de la 11 ani. Lucram vară de vară după ce terminam şcoala. Ţin minte că se făcea statul de plată pe numele mamei, căci eu nu aveam voie să semnez un asemenea document. Domnul profesor lucra cu elevii, mai aducea studenţi de la Bucureşti de la facultate. Şi ne plăteau. La începutul anilor 80, pe timpul acela, 40 de lei pe zi pentru noi care eram copii însemnau mulţi bani. Nu era muncă brută, dar domnul profesor cerea atenţie. Anul 1992 a fost ultimul în care venit profesorul Bichir. Este tatăl jurnalistului Florian Bichir. Sunt de aceeaşi vârstă cu Florian, ne jucam amândoi cu cioburi pe aici când eram mici. Atunci, în 1992, profesorul a spus că nu mai sunt fonduri şi acesta a fost finalul. Păcat, era frumos până să dea bălăriile astea”, povesteşte Ion Popa.

„Vă daţi seama ce tehnică pentru vremea aceea?”

Priveşte cu tristeţe la ruinele recente de lângă ruinele romane şi nu pare să fi uitat ceva: „Sub grămada asta de crengi din faţă au fost descoperite cuptoarele care încălzeau apa. Sunt fotografiate, cartografiate. Şi s-a pus nisip peste ele cu multă atenţie. Deci, cuptoarele sunt conservate. Aici au fost găsite băile termale. Venea apa sărată prin viaducte de la Ocnele- Mari, apa era încălzită cu ajutorul cuptoarelor şi cu apa aceea făceau băi. Apa caldă circula pe deasupra, iar cuptoarele care o încălzeau erau dedesubt. Vă daţi seama ce tehnică pentru vremea aceea? Dar există multe zone conservate de aici, căci s-a săpat mult mai adânc.
Acolo în clădirea aceea care acum este în paragină, erau depozitate şi cartografiate cioburi cu zona în care au fost descoperite. Erau aşezate pe rafturi, cu etichetă. Ca la carte!”, mai spune Ion Popa.

„Au venit autocare cu elevi din Gorj în «Săptămâna altfel». Să vadă, ce?”

Îl întrebăm dacă mai are speranţe că acest loc va fi măcar ceea ce a fost în urmă cu aproape 30 de ani. „Greu! Din 1992 l-au lăsat în paragină. Păcat, au venit autocare cu elevi din Gorj în «Săptămâna altfel». Să vadă ce? Nu avea şoferul loc să întoarcă pe aici. Au mai pus şi indicatoare, mai mare ruşinea.
Acum trei săptămâni au mai tăiat din bălării. În sfârşit. De zece nu văzusem pe nimeni aici. Dar le-au tăiat şi le-u lăsat tot aici. După două ploi zdravene, bălăriile cresc la loc. Dacă se vrea să se facă ceva, trebuie o echipă care să întreţină şi să exploreze tot ce e aici. Dar, sincer, nu cred”.

Potrivit Wikipedia, castrul roman Buridava – Stolniceni făcea parte din Limesul Alutanus, din Dacia Malvensis. Este atestat prin Tabula Peutingeriana. Castrul a fost construit în jurul anului 103, după primul război dintre daci şi romani, pe amplasamentul unei foste tabere militare de corturi, împrejmuită cu zid de piatră. Timp de doi ani, între anii 103 şi 105, aici a fost staţionată Cohorta II Flavia Bessorum, ai cărei soldaţi erau recrutaţi din rândurile tribului Bessi, descrişi de Strabon ca fiind „cei mai aprigi din neamul Tracilor”. Aici au mai staţionat Cohorta I Hispanorum Flavia Ulpia milliaria şi Cohorta a IX-a Batavarum Pedites singulares. Castrul era dotat inclusiv cu băi termale, ale căror ruine au fost descoperite prin anii 1950. Terma romană, singura construcţie importantă descoperită până acum din castrul roman de la Buridava, a fost propusă spre a fi restaurată. În zona cetăţii Buridavei a fost descoperită o necropolă unde s-au găsit diferite obiecte cu valoare arheologică precum: urcioare, ceşti şi blide din lut ars şi un mare depozit subteran de cereale, construit în tuful calcaros al dealului.

Facebook Comments