O altă tragedie a zguduit zilele trecute România: o femeie a fost omorâtă de câini în timp ce alerga într-un parc din Bucureşti. Cum, în general, nicio tragedie nu are o cauză unică, şi în acest caz există o înlănţuire de factori care au dus la moartea unui om nevinovat. A cărui vina este, poate, doar faptul că voia să facă sport pentru a fi sănătos. Pentru a preveni repetarea acestor tragedii, trebuie să înţelegem şi să rezolvăm cauzele fundamentale, nu doar pe cele aparente. Iar cauza fundamentală în acest caz este tratarea cu superficialitate a problemei câinilor vagabonzi de către autorităţi. A doua cauză ţine de educaţia populaţiei referitor la animalele de companie: câini şi pisici.
Românii au încă mari carenţe în ceea ce priveşte grija pentru animalele de companie, prin neacceptarea sterilizării lor fie din comoditate, fie din ignoranţă. Încă se practică aruncarea puilor nou-născuţi pe câmp, la marginea localităţilor. Chiar în oraşe mari există aceste practici barbare, nu doar în ruralul României. Şi pot exemplifica pentru că locuiesc la marginea Craiovei şi mă confrunt destul de des cu astfel de probleme. Decât să le sterilizeze, mai bine le aruncă… Iar lăsarea câinilor liberi pe domeniul public sub scuza plimbării, nu ţine! Este de fapt o lipsă crasă de civilizaţie şi de bun simţ. E nevoie de campanii de educare a populaţiei şi, bineînţeles, de sancţiuni aspre. Dar aceasta este de fapt prevenţia! Trebuie văzut cum abordăm situaţia reală. Greşeala trebuie înţeleasă în profunzime, fiind clar că este indusă de factorul uman (câinii nu au nicio vină), şi este o certitudine pentru că mor oameni nevinovaţi.
Mereu am crezut că o primărie, fie ea de sector sau de oraş, va fi câştigată doar de acel candidat care are şi un plan pentru rezolvarea problemei câinilor vagabonzi, dar şi a pisicilor care formează adevărate colonii în preajma ghenelor de gunoi. De fapt, au existat candidaţi cu proiecte de rezolvare a acestei probleme serioase aducătoare de moarte şi în Sectorul 6 şi în mai toate localităţile care se confruntă cu aceste probleme, dar nu a contat. Pentru alegători, au contat, în general, mai mult atenţiile fie ele materiale sau financiare… şi uite unde s-a ajuns: să fie sfâşiaţi de câini oameni a căror singură vină era încrederea în semeni şi în bine!
Când vor conştientiza românii că trebuie să voteze cu mintea, atenţi la tot şi la toate câte le sunt promise în campaniile electorale? Că este important să nu stea deoparte, iar votul să fie al minorităţii? Că un edil ales de o minoritate nu poate fi un conducător bun pentru toţi locuitorii urbei?
Şi pentru că am sărbătorit Unirea Principatelor Române de la 24 ianuarie 1859, unire înfăptuită de români-patrioţi adevăraţi, care nu s-au lăsat cumpăraţi sau speriaţi de nimic şi de nimeni, „Hai să dăm mână cu mână Cei cu inima română…”!