150 de ani de la naşterea lui Goce Delcev, erou naţional macedonean

„Nu cunosc o altă naţiune care să fi suferit mai mult de pe urma trădărilor fiilor săi - ticăloşi ca cea macedoneană. Istoria nu-şi aminteşte un alt astfel de exemplu, când acelaşi popor prin tradiţie, limbă şi religie este împărţit în diferite părţi opuse, care se înstrăinează reciproc...” - Goce Delcev.

0


Goce Delcev este într-adevăr sinonim cu statаlitatea macedoneană. El este cea mai importantă persoană din naraţiunea macedoneană modernă şi are cea mai mare putere simbolică în memoria culturală a macedonenilor.
Gjorgji Nikolov Delcev, cunoscut sub numele de Goce Delcev (Kukush, 4 februarie 1872 – Banica, 4 mai 1903) – erou naţional macedonean, participant la mişcarea revoluţionară macedoneană, activist al Organizaţiei Revoluţionare Macedonene, apostol şi inima Macedoniei revoluţionare, ideolog, organizator şi conducător al mişcării revoluţionare de eliberare naţională macedoneană de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. 

Nikola Delcev, tatăl lui Goce, provenea dintr-o familie de breslaşi, iar el însuşi era breslaş. Proprietatea lui consta dintr-o casă, un magazin, şase acri de vie. Mama lui Goce, Sultana, s-a născut în jurul anilor 1845-1850 în satul Morarci (Murarci), Kukush. Acest sat a fost unul dintre cele mai mari sate şi împreună cu Kukus (Kilkis) au condus lupta împotriva Patriarhiei Constantinopolului. Familia lui Janev Nuridziev, din care provenea mama lui Goce, era cunoscută în sat. Despre originea sa  nu se ştie nimic mai mult. Ea şi Nikola Delcev au avut cinci fiice – Rusha (Ruşa), Coca (Ţoţa), Tina, Lika şi Elena, şi patru fii – Goce (Goţe), Mico (Miţo), Milan şi Hristo.

Goce a făcut studiile la Kukus (Kilkis), unde a absolvit studiile primare (1879– 1887), la Salonic, la Liceul de băieţi „Sf. Chiril şi Metodiu” , unde a condus un cerc studenţesc revoluţionar secret, iar la Sofia la Şcoala Militară (1891–1894). S-a întors în Macedonia (1894) şi a fost profesor la Novo Selo în Stip. Aici l-a cunoscut pe Dame Gruev şi s-a implicat în conducerea Organizaţiei Revoluţionare Macedonene. A extins reţeaua Organizaţiei (primăvara anului 1895) şi a organizat canale secrete prin Vinica.

De la sfârşitul anului 1896 până în 1901 împreună cu Gjorce Petrov este reprezentantul în afara graniţei al VMORO la Sofia. A participat la Congresul de la Salonic la care a fost adoptată o nouă ideologie şi strategie în acţiune. Împreună cu Gjorce Petrov a redactat noua Constituţie şi noul Regulament al Organizaţiei.
Goce Delcev a participat direct la elaborarea celei de-a doua constituţii a VMORO în 1896, care a marcat o nouă etapă superioară în dezvoltarea mişcării de eliberare macedonene.

Creditul pentru crearea organizaţiei în Stip, Kocani, Radovis, Strumica şi Kukus îi aparţine lui Goce Delcev. De asemenea, el organizează primele canale ale organizaţiei, prin care se transmit corespondenţa organizaţională, materialele de agitaţie şi armele. Creează puncte de control la frontieră în Kyustendil, Dupnica, Samokov, Kavakli, dar şi în alte localităţi. Se creează şi serviciul de curierat, se introduc coduri, cerneală chimică şi pseudonime. Astfel, sub conducerea lui Goce Delcev se formează structura organizatorică.

A murit la 4 mai 1903 într-o luptă cu armata turcă, în satul Banica, regiunea Serres, Macedonia Egeeană ca urmare a unei trădări. A fost înmormântat la Banica. Şi în 1946, la 43 de ani de la moartea sa, moaştele marelui Goce Delcev au fost mutate la Skopje cu mare solemnitate şi depuse în Biserica „Sf. Spas”, în a cărei proprietate se află Muzeul lui Goce Delcev.

Facebook Comments