Cristian Diaconescu, un lider cu vocaţie europeană

0

Fostul ministru al afacerilor externe, diplomatul Cristian Diaconescu, a fost ales preşedinte al Partidului Mişcarea Populară, după ce acesta a candidat în echipă, prezentând o moţiune profundă şi sugestiv intitulată „România Respectată”. După 7 ani de la momentul în care a pus bazele Fundaţiei Mişcarea Populară, lui Cristian Diaconescu i-a fost încredinţată conducerea partidului cu acelaşi nume, într-un moment greu pentru formaţiune, după ce a ratat intrarea în Parlament.

Cristian Diaconescu este, de departe, unul dintre cei mai titraţi politicieni români şi, de ce nu, europeni. Ancorat puternic în realitatea euro-atlantică şi în problemele evoluţiei europene a României, diplomatul de carieră are un discurs coerent, convingător şi ferm şi poate fi liderul surpriză al următoarei perioade politice de după anul 2024. De altfel, cei care l-au ales duminică, 7 martie 2021, în fruntea Partidului Mişcarea Populară, au intuit perfect suma tuturor calităţilor sale şi de aceea l-au şi propus candidat la alegerile prezidenţiale din anul 2024.

Dacă un om precum Cristian Diaconescu ar fi ales, peste patru ani, preşedinte al României, această ţară ar avea un personaj politic de forţă care să o reprezinte peste tot în lume.  Fost judecător, consilier prezidenţial şi ministru de externe, Cristian Diaconescu a gestionat momente importante, unele chiar dramatice, din istoria ultimelor trei decenii de frământări pe calea sinuoasă a unei tranziţii ce parcă nu se mai termină.

Sunt zeci de exemple despre cum este privit Cristian Diaconescu în marile cancelarii ale lumii, iar relaţia sa apropiată cu democraţii americani este doar unul dintre ele. Iată doar o frântură din ceea ce înseamnă personalitatea politică a acestui diplomat, la nivelul relaţiilor româno – americane: Cristian Diaconescu a efectuat recent o vizită privată în Statele Unite, unde a avut întâlniri cu reprezentanţi ai Departamentului de Stat, ai Administraţiei Prezidenţiale şi ai Universităţii George Washington. Fostul şef al diplomaţiei române consideră că reluarea parteneriatului privilegiat pe care România l-a avut cu Administraţia de la Washington ar trebui să fie un deziderat principal al ţării noastre. Colaborarea cu Statele Unite a adus României numai beneficii, iar identificarea de proiecte viabile, inclusiv economice, care să consolideze parteneriatul strategic dintre cele două state, se impune, cu atât mai mult în contextul schimbării administraţiei americane. Potrivit lui Diaconescu, cooperarea la Marea Neagră, în primul rând, ca proiect regional, nu doar naţional, ar putea deveni un pilon al politicii externe a României, întrucât noi am promovat întotdeauna o diplomaţie incluzivă, nu una de excludere a cuiva din joc. „Avem nevoie de un proiect de securitate regional, pe care noi am putea să-l generăm, astfel ţara noastră putând căpăta o importanţă semnificativă atât în relaţia cu partenerii din Uniunea Europeană, cât şi cu Statele Unite. Avem un atu important, pe care trebuie să-l folosim. SUA îşi doresc un partener puternic la Marea Neagră, iar puterea nu vine doar din zona apărării. Un factor de stabilitate şi securitate în Europa de sud-est, aşa cum este România, trebuie să fie consolidată din punctul de vedere al statului de drept şi să se dezvolte economic. Putem atinge aceste obiective numai dacă suntem serioşi, aplicaţi şi consecvenţi. Indolenţa şi lipsa de coerenţă nu au cum să ne aducă succes”, a declarat, în contextual acelei vizite, Cristian Diaconescu.

Şi pentru că suntem la început de martie, merită să amintesc aici un episod de mare fineţe din cariera diplomatică a lui Cristian Diaconescu. Eram la începutul lunii martie 2012, adică acum exact 9 ani, iar Serbia îşi manifesta dorinţa de a începe negocierile de aderare la Uniunea Europeană (negocierile aveau să înceapă pe 21 ianuarie 2014). Pentru aprobarea unui astfel de demers, ştim cu toţii, este nevoie de un vot unanim al tuturor celor 27 de state membre ale UE (la acea vreme erau 27 de state, incluzând şi Marea Britanie. Astăzi sunt tot 27 de state membre, având în vedere că în 2015 a aderat Croaţia, iar anul trecut a plecat Marea Britanie). Aşadar, pe 2 martie 2012, cei 27 de miniştri de externe ai statelor membre, printre care şi Cristian Diaconescu, s-au reunit la Bruxelles pentru a vota. Cu un mandat ferm de la preşedintele Traian Băsescu, Cristian Diaconescu a luat cuvântul şi a precizat foarte direct că România condiţionează aderarea la UE a Serbiei de respectarea drepturilor fundamentale ale minorităţii româneşti din Valea Timocului, minoritate supusă asimilării şi batjocurii puterii politice de la Belgrad.

Diaconescu a venit înarmat cu toate exemplele culese din mijlocul comunităţii româneşti şi a reuşit să impresioneze toate celelalte state europene cu modul în care a cerut Serbiei să se alinieze conceptelor de democraţie europeană, dacă doreşte să intre în acest club select. Şi a fost de neclintit! Evident, a ieşit un întreg scandal, Serbia şi-a luat coada între picioare şi a început să cedeze şi să facă concesii. Aşa se face că în anul următor, 2013, autorităţile statului vecin permiteau organizarea de cursuri în limba maternă în şcolile de stat şi luau măsuri concrete pentru a respecta drepturile fundamentale ale fraţilor noştri din Valea Timocului. A fost un moment istoric, salutat de întreaga Europă. Din păcate, câţiva ani mai târziu, Victor Ponta reuşeşte să strice toate mecanismele formate de Cristian Diaconescu şi să le spună sârbilor, în timpul unei vizite oficiale la Belgrad, să stea liniştiţi că România nu le pune nicio condiţie.

Acesta este omul Cristian Diaconescu şi poate de aceea România are nevoie de el, în viitorul apropiat.

Facebook Comments