Soțul unei tinere din Râmnicu Vâlcea, aflată într-un stadiu avansat al bolii, descrie drama pacienților cu cancer dar și coșmarul aparținătorilor acestora. Imaginea surprinsă astăzi la Cluj este aproape cotidiană și trasă la indigo cu cea a altor instituții spitalicești din țară. Sistemul sanitar românesc public își demonstrează o dată mai mult „talentul” sinistru de a găsi cele mai rudimentare soluții într-o criză atât de gravă.
”Drama pandemiei…
Bolnavii de cancer ținuți în cozi de sute de metri, la -6 grade, pentru așa-zisul triaj epidemiologic. Unii dintre ei abia merg, alții așteaptă în scaun rulant, iar alții se roagă…
Batjocura o găsiți în fiecare dimineață în fața institutului oncologic din Cluj. Unde pacienții vin cu programare pentru tratament, cu test covid negativ, ca altfel nu te internează. Sunt și cazuri când testul este făcut în institut și atunci se justifica triajul. Din păcate nu putem schimba noi cu nimic situația, este doar revolta mea personală, în situația în care ești umilit de la ușa spitalului. Soția mea nu se mai poate deplasa pt că are metastaze osoase și sunt nevoit sa o duc cu mașina până la scările spitalului. Imediat apare politia și încep să urle ca n- am ce cauta acolo. După ce este mutată mașina începe calvarul din spital: triaj, internare, cabinet medic oncolog, analize de sânge, din nou la oncolog și apoi alta coadă la tratament… în condițiile în care pacientul abia se mișca. Din păcate sistemul sanitar se rezuma la niște protocoale de 2 lei, care duc la disperare pacienții. ”, notează I.R., aparținător.
