Sensul cuvântului împreună recapătă
în aceste zile valenţele sale adevărate, originale. Atenţi unii cu alţii,
solidari şi responsabili, trebuie să găsim soluţiile adecvate pentru a depăşi
această perioadă de „tiranie a incertitudinilor”. Aceste incertitudini nu sunt
deloc puţine şi se multiplică de la o zi la alta. Cu efecte în economie, în
societate, în viaţa de zi cu zi a familiilor şi comunităţilor.
Declararea stării de urgenţă, prin decretul şefului statului, creează o serie
de instrumente de intervenţie rapidă în încercarea de a stăvili epidemia şi de
reglementare a serviciilor absolut necesare populaţiei. Revine însă Guvernului şi
Parlamentului, Băncii Naţionale a României, obligaţia de a gândi şi lua măsuri
care, pe de-o parte, să ţină economia în mişcare (ASPECT VITAL), iar pe de altă
parte, să ajute pe cei vulnerabili sau vulnerabilizaţi de criză.
Avem nevoie de măsuri
de politică monetară (vezi rata de dobândă de referinţă a BNR), de norme clare
privind plata ratelor la împrumuturi de către firme şi cetăţeni.
Se impun măsuri de politică bugetară, rectificări bugetare pentru a cuprinde în
buget cheltuielile excepţionale alocate crizei sanitare, inclusiv de o cerere către
Comisia Europeană ca aceste alocări să nu fie luate în calculul privind
deficitul excesiv.
Trebuie
gândite repede măsuri
de politică economică, scheme de ajutor de stat pentru anumite firme, expuse la
impactul crizei şi care vor fi nevoite să-şi restrângă masiv activitatea.
Măsurile de natură fiscală – obligatorii – înlesniri, amânări la plată pentru
taxe, impozite şi contribuţii sociale, trebuie luate cu atenţia cuvenită la
posibilele abuzuri şi fraude.
Măsurile de politică socială trebuie să întregească acest pachet de măsuri. Ele
trebuie să vizeze asigurările de şomaj şi populaţia care nu îşi mai poate găsi
un loc de muncă, măsuri privind reglementarea şi susţinerea şomajului tehnic,
ajutoare de urgenţă pentru persoanele aflate în carantină/ autoizolare şi care
nu au venituri din muncă ori nu pot realiza venituri din telemuncă. În acest
sens, se impune luarea în calcul a creşterii cuantumului indemnizaţiei de şomaj
la un nivel care să permită o viaţă cât de cât normală, peste pragul de
subzistenţă.
Totodată, este necesară regândirea şomajului tehnic, în sensul
în care firmele viabile economic, care sunt la zi cu plata impozitelor, să
poată aplica o schemă de sprijin prin care impozite şi contribuţii sociale să
nu mai fie plătite, dar în condiţiile asigurării că firma poate susţine din
mijloace proprii, cel puţin pentru o perioadă de timp, plata angajaţilor. Va
trebui, de asemenea, să luăm în calcul repede instituirea unui beneficiu social
excepţional, pe durata crizei sanitare, pentru persoanele aflate în
carantină/autoizolare şi care nu au venituri din muncă ori din telemuncă. Aceştia
ar trebui să beneficieze de un venit minimal, peste pragul de subzistenţă, din
care să îşi poate asigura consumul de alimente, medicamente, bunuri şi servicii
de necesitate.
În cazul situaţiilor excepţionale se iau măsuri excepţionale. Important este, fără
îndoială, să curmăm epidemia, să limităm efectele ei în materie de sănătate
publică. La fel de important este însă şi modul în care gestionăm acum economia
astfel încât rănile ei, inevitabile, să fie vindecabile în timp cât mai scurt
posibil după încetarea epidemiei.
RECOMANDĂRILE REDACȚIEI