Testul responsabilităţii

0

Sensul cuvântului împreună recapătă în aceste zile valenţele sale adevărate, originale. Atenţi unii cu alţii, solidari şi responsabili, trebuie să găsim soluţiile adecvate pentru a depăşi această perioadă de „tiranie a incertitudinilor”. Aceste incertitudini nu sunt deloc puţine şi se multiplică de la o zi la alta. Cu efecte în economie, în societate, în viaţa de zi cu zi a familiilor şi comunităţilor.
Declararea stării de urgenţă, prin decretul şefului statului, creează o serie de instrumente de intervenţie rapidă în încercarea de a stăvili epidemia şi de reglementare a serviciilor absolut necesare populaţiei. Revine însă Guvernului şi Parlamentului, Băncii Naţionale a României, obligaţia de a gândi şi lua măsuri care, pe de-o parte, să ţină economia în mişcare (ASPECT VITAL), iar pe de altă parte, să ajute pe cei vulnerabili sau vulnerabilizaţi de criză.
Avem nevoie de măsuri de politică monetară (vezi rata de dobândă de referinţă a BNR), de norme clare privind plata ratelor la împrumuturi de către firme şi cetăţeni.
Se impun măsuri de politică bugetară, rectificări bugetare pentru a cuprinde în buget cheltuielile excepţionale alocate crizei sanitare, inclusiv de o cerere către Comisia Europeană ca aceste alocări să nu fie luate în calculul privind deficitul excesiv.
Trebuie gândite repede măsuri de politică economică, scheme de ajutor de stat pentru anumite firme, expuse la impactul crizei şi care vor fi nevoite să-şi restrângă masiv activitatea.
Măsurile de natură fiscală – obligatorii – înlesniri, amânări la plată pentru taxe, impozite şi contribuţii sociale, trebuie luate cu atenţia cuvenită la posibilele abuzuri şi fraude.
Măsurile de politică socială trebuie să întregească acest pachet de măsuri. Ele trebuie să vizeze asigurările de şomaj şi populaţia care nu îşi mai poate găsi un loc de muncă, măsuri privind reglementarea şi susţinerea şomajului tehnic, ajutoare de urgenţă pentru persoanele aflate în carantină/ autoizolare şi care nu au venituri din muncă ori nu pot realiza venituri din telemuncă. În acest sens, se impune luarea în calcul a creşterii cuantumului indemnizaţiei de şomaj la un nivel care să permită o viaţă cât de cât normală, peste pragul de subzistenţă.
Totodată, este necesară regândirea şomajului tehnic, în sensul în care firmele viabile economic, care sunt la zi cu plata impozitelor, să poată aplica o schemă de sprijin prin care impozite şi contribuţii sociale să nu mai fie plătite, dar în condiţiile asigurării că firma poate susţine din mijloace proprii, cel puţin pentru o perioadă de timp, plata angajaţilor. Va trebui, de asemenea, să luăm în calcul repede instituirea unui beneficiu social excepţional, pe durata crizei sanitare, pentru persoanele aflate în carantină/autoizolare şi care nu au venituri din muncă ori din telemuncă. Aceştia ar trebui să beneficieze de un venit minimal, peste pragul de subzistenţă, din care să îşi poate asigura consumul de alimente, medicamente, bunuri şi servicii de necesitate.
În cazul situaţiilor excepţionale se iau măsuri excepţionale. Important este, fără îndoială, să curmăm epidemia, să limităm efectele ei în materie de sănătate publică. La fel de important este însă şi modul în care gestionăm acum economia astfel încât rănile ei, inevitabile, să fie vindecabile în timp cât mai scurt posibil după încetarea epidemiei.

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ