În perioada 29 noiembrie – 17 decembrie, vom urmări cea de-a 26-a ediţie a Campionatului Mondial de Handbal Feminin, găzduită de Danemarca, Suedia şi Norvehia, la care se aliniază 32 de echipe, astfel că vor fi 8 grupe simple. Naţionala României va evolua în Grupa E, la Herning (Danemarca), alături de Danemarca, Serbia şi Chile. La ediţia anterioară, Danemarca a terminat pe 3, Japonia pe 11, Serbia pe 12, iar România pe 13. De notat că România este singura putere din handbalul feminin participantă la toate ediţiile competiţiei, dar asta ca pată de culoare şi atât. Să reţinem că în Main Round, grupe principale (4 grupe a 6 formaţii), se califică primele trei în fiecare din grupe. Ce îşi propun fetele noastre o spune selecţionerul Florentin Pera: „Vrem să intrăm în primele opt la Mondial şi apoi să ne canalizăm energia pentru Jocurile Olimpice” (Paris, 2024). Îndrăzneţ, foarte îndrăzneţ obiectivul. După întreruperea competiţiei interne, s-a trecut la abordarea în cu totul alţi parametri a meciurilor din Trofeul Carpaţi. Nu e puţin lucru, plecând de la premisa că Liga Florilor e un magnet pentru jucătoarele de oricare „prim şapte” de pe continent. Iar cluburile noastre, atât pe plan intern cât şi extern, nu prea au timp de şlefuit vedete în formare. Vor performanţe cu orice preţ, inclusiv şi mai ales cu bani publici. Ne întoarcem la „Legea Novak”, neagreată de cluburi tocmai din această pricină. Pe 1 decembrie, în Jyske Bank Boxen, din Herning, România va întâlni Chile, pe 3 decembrie Serbia şi pe 5 decembrie Danemarca. Dar, cum stafful naţionalei vizează un loc între primele opt, în Main Round urmând să se califice, aproape sigur, Germania, Polonia şi Japonia (Grupa F), singura condiţia de îndeplinit este poziţionarea pe locurile 1-2. Nicidecum altfel decât să învingă tot ce provine din Grupa F. Ne amintim deloc cu plăcere că la CM 2019 de la Kumamoto (Japonia), ţara gazdă ne-a administrat o înfrângere severă: 37-20. Incredibil, nu? România cu Dedu, Neagu, Pintea, Perianu, Vizitiu, Ostase ş.a. Şi cu un selecţioner, suedezul Tomas Ryde, care a declarat că România nu e pregătită pentru o competiţie de durată. Bilanţurile din urmă nu prea sunt încurajatoare: locul 13 în 2021, locul 12 în 2019, locul 10 în 2027, când şi Cristina Neagu avea aruncări mai greu de parat. În 2015, ea se dovedise cea mai bună marcatoare, cu 63 de goluri. Au trecut de atunci opt ani. Toate această piramidă a lipsei de constanţă şi de formă, la care făcea trimitere Tomas Ryde, trebuie răsturnată la Mondialul din acest an, dacă tot ne-am propus sferturile de finală. Florentin Pera, întregul staff şi echipa, care trebuie să dea totul pe teren, nu au de ales în Grupa principală 3. Danemarca pe locul 1, România pe locul 2. Frecaţi-vă la ochi!