World Happiness Report, realizat cu sprijin ONU în căutare de lucru, a dat publicităţii clasamentul ţărilor fericite de pe planeta noastră cea atât de încercată de războaie, crize sociale şi politice, ba chiar de vitregii ale naturii din ce în ce mai dezlănţuite. Sună halucinant, suprarealist şi totuşi, cum pe pământ avem de toate, iată şi un clasament al fericirii. Al unui mod de viaţă, mod şi model, ca ideal al imaginaţiei, iar nu al raţiunii, cum se exprima un mare filosof european. Şi cu asta, am spus cam tot ce se poate spune despre dumneaei, fericirea, şi despre dumnealor, ţări purtătoare de raiuri terestre. Fericirea, mai menţionează cineva, tot aşa, un cuget înalt, este probabil enigma secolului XXI. Pare că ne întoarcem de unde am plecat. W.H. Report plasează pe primul loc Finlanda. Merită să faci o plimbare pe străzile capitalei Helsinki fie şi numai din curiozitatea de a constata cum arată în mediul propriu un cetăţean fericit, un popor fericit, pe lângă mia de lacuri naturale. Pe locurile următoare figurează Elveţia, Islanda şi Olanda. Dar România? De-ar conta numai grătarele şi manelele, tot am rezista testului. Şi nu oricum. Studiul raportează că românii sunt mai fericiţi decât ungurii, grecii, ruşii, argentinienii şi… (breaking news!) japonezii. Am notat fericiţi, nu fatalişti. „Ţara Soarelui Răsare” este al cincilea exportator şi importator din lume. Îmbătrânirea populaţiei este o problemă numai pe termen lung. Educaţia obligatorie incumbă şcoala primară şi gimnaziul, iar în proporţie de 96% absolvenţii de liceu intră la universităţi. Pe când România importă atâtea, de la pâine procesată la muniţie militară. Japonia are un foarte ridicat nivel de dezvoltare umană, speranţă de viaţă, infrastructură şi nivel scăzut de corupţie, care la noi este endemică, statul fiind mafiot şi eşuat, până la Babele şi Vârful Omu! De unde sunteţi dumneavoastră? Din România. Cum vă simţiţi aici în Spania? Ca nişte români fericiţi. De unde sunteţi dumneavoastră, dar dumneavoastră, dar dumneavoastră, aici în Anglia, în Germania, în Austria? Ca nişte români fericiţi. Dar dumneavoastră aici în azilul „Sfântul Gheorghe cel Viteaz”? O, ca nişte muribunzi fericiţi! Pentru conformitate, întrebaţi-o pe charismatica soaţă a lui Pandele, numai gură şi proptele. Abandonul şcolar se prezintă la cote alarmante în Dacia Felix de odinioară, universităţile de aici pălesc în faţa celor din afară. Dincolo de orice speculaţie politică şi angajamente beton că vom face şi vom drege, să recunoaştem obiectiv: Bucureştiul nu e Londra, Craiova nu e Milano şi nici Slatina nu e Chicago. La urma urmei, fericirea, ca probabilă enigmă a secolului XXI, nu are nevoie de bucate servite în foiţă de aur. Un român poate fi fericit fie şi topind între ai săi pomana porcului.
