„Se strigă azi: nu-s bani de pensii! Bătrânii nu au timp să aştepte redresarea economiei… Sunt bolnavi şi mor! Tinerii, dacă sunt bugetari, cer salarii mai mari, iar dacă-s «privaţi»… pleacă afară! Ţara-i plină de maşini scumpe, vacanţe scumpe, case scumpe, supermarketuri scumpe. Provocare: suntem un neam sărac sau ne prefacem?”. Acesta este cartonul cu care, vinerea trecută, şi-a întâmpinat publicul Tudor Barbu, moderatorul emisiunii „Se întâmplă acum”, la TVR3. Pe care o urmăresc, atunci când am timp, cu interes legitim. Tocmai ce guvernul promisese o indexare a pensiilor în ianuarie, şi o majorare, halucinantă, cu 40 de procente, în septembrie. S-au deschis imediat telefoanele, pentru toată lumea – mai atentă sau mai grăbită. Vineri, mi s-a părut şi neatentă, şi grăbită, chiar periculos de grăbită prin trimiteri care i-au pus la colţ pe „seniori”. „Noi, tinerii, nu mai suntem dispuşi să muncim pentru bătrânii ăştia care au impresia că banii pe care i-au depus ei în contul pensiilor de azi mai sunt acolo”, s-a exprimat cineva probabil fără bătrâni pe lângă el. Marea majoritate a celor ce au intervenit telefonic a căzut în capcana de a ne judeca pe toţi la grămadă, ca şi cum toţi am fi potenţial identici şi am dispune de aceleaşi virtuţi sau păcate. „Ne prefacem, dom’ Barbu, suntem ţara cea mai bogată din Europa!”, a ţipat Nea Gheorghe din fundul Maramureşului. Scuzaţi conexiunea: poetul Victor Tulbure se emoţiona în „Vatra fericirii” pentru că „În lume nu-s mai multe Românii” („…Ci una doar, şi-aceea ne e ţara”). Ei bine, azi în ţară sunt mai multe Românii: disparate, încălecate, asmuţite. În niciun caz omogene. Nu îi bagi în aceeaşi oală pe cei aproape 2 milioane de super bogaţi cu cei aproape 2 milioane de seniori (!) cu pensii între 1001 şi 2000 de lei. Pe cele peste 200.000 de pensii speciale cu cele aproape un milion între 501 (!) şi 1000 de lei. Nu se preface nimeni: nici cei ce voiajează în insule paradisiace, nici „cucii” de la Pucioasa pe care vecinii îi îmbie cu câte un castron de ciorbă. Ca să vedeţi model de gândire empirică: „N-am văzut oameni morţi de foame în stradă”. Nu îi veţi vedea pentru că nu îi ţin oasele să ajungă acolo, iar cu trotineta, nici atât. Maşinile, vacanţele, vilele somptuoase etc., obţinute prin muncă cinstită, la fel de multe pe căi oneroase, nu îi reprezintă pe toţi românii. Pentru că nu toţi sunt clienţi ofshore, nu toţi performează în economia subterană şi, d-le Gheorghe, din Maramureş, nu toţi şi-au tras comisioane de pe urma înstrăinării unor giganţi economici. Când dispun de timp, ziceam, trec pe „Se întâmplă acum”. Îl ascult cu mare plăcere pe moderator şi mi-aş dori nu doar să-l ascult, ci să-l şi citesc. Dacă ar scrie precum comentează, ar sparge piaţa cărţii.
