Ne-am „kosovit”. Nu e un barbarism, ci adaptare de toponim marca fotbal. La Priştina, capitala respectivului stat musulman, Kosovo a învins Israelul doar ca să se afle în treabă, dând însă o mână de ajutor României în perspectiva calificării la Campionatul European 2024 din Germania. Interesant! Ce strigau despre Kosovo cei uniţi sub ceva anume, din tribuna Arenei Naţionale? Şi acum, plocon de vorbe româneşti ţie, Kosovo. Şi ţie, Fadil Vokrri Stadium, cu bălţile care au lustruit nuferii altei stări de spirit, după ce naţionala încăpută pe mâinile lui Iordănescu jr. a fost trecută prin urechile acului ca neproductivă. Ba, uite că „produce”. În mirifica seară de duminică, Milat Rashica, tatuat de lut pân’la genunchi, a marcat un gol care face cât două în poarta lui Glazer. Al doilea, în beneficiul nostru. Potrivit unei analize a statisticienilor Gracenot, publicată în săptămâna când începeau preliminariile acestei competiţii, România era favorită să încheie grupa pe locul 2, după Elveţia. Una dintre cele mai slabe grupe ale preliminariilor, dacă nu cea mai slabă. Deci, calificarea n-ar fi de pomină. Ne vom revanşa în Germania, a promis preşedintele FRF, Răzvan Burleanu. Şi ce griji părinteşti pe capul său! Ia uite, din lotul de jucători ai lui Primoz Gliha lipsesc tocmai Rrahmani de la Napoli şi Zhegrova de la Lille, ceea ce ne pune pe gânduri. Ia uite, ţin alţii isonul, la partida Israel – România, de la Falcsut, l-au numit observator de arbitri tocmai pe elveţianul Schluchter, nu e totul cusut cu aţă albă? Pe Fadil Vokrri Stadium, jucătorii rulaţi de Eran Zahavi nu au putut suplini lipsa de formă ca urmare a inactivităţii din teren cauzate de război. Iar programul comprimat al celor patru meciuri de calificare, din care, după Kosovo, au mai rămas trei, este şi aşa unul istovitor: pe 15 Israelul întâlneşte Elveţia, pe 18 România şi pe 21 Andorra. Între locurile 2 (România) şi 3 (Israel) continuă să fie un ecart de 5 puncte. Eran Zahavi îşi propune să bată România şi „să smulgă puncte” Elveţiei. Noi, la rândul nostru, putem recurge la tot felul de calcule, pur teoretice, pentru că surprizele nu pot fi prevăzute, de aceea sunt surprize. Un lucru e aproape cert: un egal al „tricolorilor” în partida directă, de la Falcsut, ar mări considerabil şansele de calificare ale României. Nu credem să se meargă până acolo cu „gluma”, încât Elveţia să se poticnească de Israel şi să se răzbune pe noi. Edi Iordănescu susţine că băieţii săi au nevoie de echilibru şi calm, pe lângă aceea că de fiecare dată le şuieră antonimul magic: mentalitate. Păi, mai au de trecut puntea, apropo de echilibru, cu Elveţia şi Israel. Atenţie: ultima reprezentaţie a naţionalei de la Tel Aviv va fi în Andorra, în timp ce noi ne vom fi încheiat deja la toţi nasturii.
