„Era şi timpul!“, ar preciza o bună parte dintre cadrele medicale din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova la vestea că Tudorel Ciurea, „patriarhul“ sistemului medical doljean, şi-a încheiat rapoartele de serviciu cu cea mai mare unitate sanitară din judeţ. Dar nu o spun pentru că nu mulţi au fost doctorii care şi-au asumat vreodată o poziţie contrară celei dictate de Universitatea de Medicină şi Farmacie, instituţia de învăţământ superior coordonată din umbră de academicianul Ciurea. Dincolo însă de acest aspect, realitatea este una singură: în prezent, Tudorel Ciurea şi soţia acestuia, Paulina, şi-au încetat, la cerere, rapoartele de muncă cu SCJUC. Decizia celor doi nu a fost una benevolă, a unor septuagenari responsabili, care aleg să facă un pas în spate pentru a lăsa spaţiu profesional noii generaţii, pe care, în mare parte, chiar ei au educat-o. A fost o decizie forţată de faptul că au fost anunţaţi că solicitările lor de prelungire a contractelor cu spitalul pentru încă un an de zile vor fi respinse de conducerea unităţii medicale. Astfel, practic, cei doi au ales o „sinucidere ritualică“, în locul unei ieşiri forţate din „scenă“! Şi dacă cineva se gândeşte că la mijloc ar fi vreun act de răzbunare profesională sau vreo răfuială personală, atunci se înşală pentru că, alături de cei doi membri ai familiei Ciurea, în ultimii doi ani au fost încetate rapoartele de muncă ale altor zece medici, printre care şi cel al profesorului Ion Georgescu, chirurg eminent şi tatăl actualului manager, Eugen Georgescu. Fiecare dintre aceşti doctori „puşi pe liber“ de conducerea SCJUC avea peste şaptezeci de ani, astfel încât măsura a fost una uniformă pentru toată lumea.
Din punct de vedere economic, situaţia celui mai mare spital din Oltenia nu este deloc una roză. Spre exemplu, conform unor surse interne, 97% din bugetul lunar al instituţiei îl reprezintă fondul de salarii, în timp ce, în cazul unora dintre doctorii cărora le-a fost încetat contractul de muncă, numărul de pacienţi consultaţi/trataţi era mai mic decât cel care era contractat de spital cu Casa de Asigurări de Sănătate Dolj. Practic, spun aceleaşi surse, în unele cazuri, doctorii nu îşi justificau salariile care le erau virate lunar pe card de SCJUC. „Vorbim despre o restrângere a cheltuielilor salariale ale unităţii, în condiţiile în care, la nivel naţional, acest lucru a fost solicitat de cabinetul Ciolacu şi coaliţia PSD-PNL“, precizează aceleaşi surse.
Răzbunarea din spatele unei epistole
În mod ciudat însă, în aceste zile un grup de medici din cadrul spitalului s-a trezit să adreseze o scrisoare deschisă presei craiovene şi ministrului sănătăţii prin care să protesteze vehement împotriva faptului că, de două luni de zile, SCJUC nu mai are director medical. Printre semnatari îl regăsim şi pe rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF), profesorul universitar-doctor Ionuţ Gheonea, nimeni altul decât unul dintre zecile de protejaţi pe care Tudorel Ciurea i-a promovat în funcţii-cheie din sistemul medical craiovean. Deşi nu face absolut nicio referire la mazilirea clanului Ciurea din spital, momentul în care a fost întocmită şi făcută publică această scrisoare, miroase urât a răzbunare împotriva managerului actual al spitalului, dr. Eugen Georgescu.
(sursa foto: facebook.com/ZorptSperanta)
Argumentele sunt multiple în acest sens, însă ne vom opri doar asupra a două dintre ele. În primul rând, nu este pentru prima dată când spitalul se regăseşte în situaţia de a nu avea director medical. De-a lungul timpului, acest lucru s-a mai petrecut pentru perioade mai lungi, de trei-patru luni, şi nimeni nu s-a gândit să protesteze în vreun fel. Numirea unui director medical nu este un proces atât de simplu pe cât s-ar putea crede şi nu reprezintă vreun titlu de glorie sau vreo funcţie care să sporească veniturile unui doctor. În general, un medic care ajunge director medical trebuie să îşi dorească acest lucru şi să fie dispus să piardă o anumită sumă de bani deoarece, în mod paradoxal, salariul de director medical este mai mic decât cel de doctor cu sporurile cuvenite. Or, dacă nimeni nu îşi doreşte această slujbă, care este vina managerului în această problemă?
În al doilea rând, ipocrizia următoarelor afirmaţii ar trebui să zgâlţâie puternic conştiinţa cadrelor medicale care au semnat această scrisoarea deschisă adresată ministrului sănătăţii şi opiniei publice: „Ne confruntăm cu lipsa acută de medicamente şi materiale sanitare, cu disfuncţionalităţi în aprovizionare, fapt ce pune în pericol atât activitatea medicului cât şi calitatea actului medical, în tot acest demers suferind în primul rând pacienţii. (…) Actul medical are de suferit, calitatea serviciilor medicale fiind profund alterată de aceste disfuncţionalităţi“.
Lipsa de medicamente şi materiale sanitare din SCJUC este de notorietate publică şi dăinuie de zeci de ani. Exceptând, poate, aspirina, piramidonul şi anestezia, în rest pacienţii trebuie să vină de acasă cu medicamentele uzuale atunci când sunt internaţi. Privind bugetul de salarii şi ponderea sa în bugetul total al instituţiei, nici nu este de mirare… Totuşi, nu cred să existe vreun doljean care să îşi amintească ziua când au protestat ultima dată doctorii din cauza faptului că nu au medicamente pentru a-şi desfăşura activitatea măcar la standarde decente! Evident, semnatarii epistolei, din spatele cărora se întrezăreşte chipul academicianului, speră să creeze o situaţie tensionată în spital, astfel încât ministrul sănătăţii, Alexandru Rafila, să trimită Corpul de Control la Craiova, care să ia la puricat activitatea managerului Georgescu, doar-doar vor găsi ceva să-l înlăture din funcţie. Apoi, de ce nu, noul manager general, numit cu binecuvântarea „conclavului“ UMF, să roage cuplul „academic“ să binevoiască a se întoarce în post pentru noi „realizări“ profesionale şi manageriale precum cele de până în prezent.
