În România, se poate muri din cauza unor azile sau lagăre parcă anume croite pentru oamenii în vârstă. În România, o femeie gravidă poate fi lăsată fără asistență spitalicească până plesnește. Cu puțin noroc, ar putea să-și ducă sarcina pe trotuar și să nască acolo. În România, o instalație GPL încredințată partinic poate exploda și distruge zeci de vieți. Suntem țara cu cei mai mulți arși din Europa, dar cu nicio clinică pe felie. Glumind, ne-am ars cu Băsescu și acum ne plângem că avem usturimi până în suflet pe bază de Iohannis. În România, încep școlile cu toaleta în curte și cu profesorii aflați în stand by din cauza acelorași neonorate promisiuni guvernamentale. Ca într-un melanj în care produsul viciat coexistă cu ingredientul îndestulării stomacului și luminării la față a minții, în România au loc puzderie de festivaluri. Ceea ce nu e rău. Multă civilizație trebuie să curgă pentru a ne duce traiul la standarde europene, care nu înseamnă obligatoriu pragmatism feroce. România peste România sau în paralel, fiecare cu țara lui, asta e, asta se înțelege. Nu știu dacă a rămas un colț de plai nehorit cu burta plină de ”mâncărurile tradiționale”, de la care mulți de-ai noștri și-au luat zborul pentru un trai mai îndestulător. Avem Festivalul Cașcavelei și de-aici putem deșira orice derivat sau nederivat, telemea fest, al sarmalelor, al șuncii, al vinului, al țuicii. Avem October Fest, ba chiar un Tabakó Festival, niște fumuri acolo. Urmează Drog Fest? Ca să știm o treabă. După ani cu întreruperi greu de înțeles dacă nu din rațiuni financiare, s-a reluat ”Mamaia”, cu muzica lui de categoria pană, în limba maternă. Mai respiră și poligloții de română, cum își zicea Nichita Stănescu. Pentru publicul bucureștean, mai ales, cea de-a 26-a ediție a Festivalului ”George Enescu” decorează scenele cu valoroase orchestre simfonice și de cameră până spre sfârșit de septembrie. Tot capitala va fi luată cu asalt de delegațiile a 170 de poeți din 27 de țări, la invitația Primăriei lui Nicușor Dan și în organizarea Muzeului Național al Literaturii Române. Despre primăria aia e vorba, care în plină iarnă a făcut să dârdâie cartiere întregi de plătitori de taxe și impozite (sintagmă perimată, evident) din cauza infrastructurii depășite. Fie și băgată pe gât, spun cunoscătorii în materie, cultura în diversele ei gramaje și compoziții nu produce efecte secundare. Muzica folk, jazzul, rockul, grupate în baricade și constelații, își cheamă fanii pe la Vâlcea, Brașov, Cluj-Napoca. Arta medievală, în pas cu spectacolul stradal, se multiplică și ea. Este chiar de dorit într-o perioadă în care statuile domnitorilor noștri cad pe capete, până acolo încât rescrierea istoriei are loc chiar sub ochii noștri imnic adormiți.
