Vipers – Rapid București 40-31
În returul de la Kristiansand al sferturilor Ligii Campionilor, fosta campioană a României a început cu un deficit greu de surmontat: 25-31. Când a avut-o în față pe Krim, golul calificării a venit în ultimele 15 fracțiuni de minut. Kim Rasmussen și-a sfătuit elevele s-o neutralizeze atât cât vor putea pe Vyakhireva. Nu prea le-a ieșit. Iar pe lângă valorosul inter dreapta, mai roiau Jezic, păluga de Andersen sau aruncătoarea de grenade Jerabkova. A fost 18-18 la pauză doar pentru că dubla campioană continentală a găsit de cuviință să nu forțeze. Când și-a reluat obiceiul, nu s-a oprit decât la 40 de goluri date în schimbul celor 31 primite. S-a jucat cu garda jos, nivel la care Buceschi, Grozav sau Ostase – nicio ironie, au fost la înălțime. Rapidul încheie un sezon fructuos, dar nu extraordinar. Cu toate elogiile venite de pe margine, Finalul (și atât!) a fost udat cu lacrimi. De bucurie, de tristețe, de ambele.
CSM București – Esbjerg 31-33
Noua campioană a României avea de anulat un ecart de patru lungimi din manșa întâi a sferturilor LC, pentru ca apoi să încerce marea cu degetul, golul calificării în mult jinduitul Final Four de la Budapesta. Adi Vasile, antrenorul „tigroaicelor”, declarase înaintea confruntării, că echipa sa a scăpat ieftin în Danemarca, „se putea și mai rău”. Parcă l-au auzit scorpiile, fiindcă mitanul secund de la Polivalentă a fost de coșmar. CSM redusese până la pauză jumătate din pasiv, însă, ca și la Esbjerg, Nora Mork și colegele sale au accelerat pe turnantă. Același Adi Vasile, foarte optimist din fire, se întreba retoric: „Ce-ar fi ca la Budapesta să avem o finală românească?” Nu ne-am ales nici măcar cu jumătate de finală! Rapid și CSM București spun adio visului și, în cea mai realistă dintre minunile handbalului, trebuie să ia totul de la capăt. Rămânem cu „tricolorele” lui Florentin Pera în perspectiva Campionatului Mondial și a Jocurilor Olimpice de la Paris.
