Plastica, între duhuri şi văzduhuri

Expoziţia „Duhuri şi văzduhuri” a pictorului Paul Drăcea s-a deschis publicului săptămâna trecută la Galeria Vollard a Casei de cultură „Traian Demetrescu” din Craiova.

0

Paul Drăcea face parte din categoria medicilor-pictori, o categorie care repertoriază nume celebre în arta plastică românească, precum cel al profesorului Gheorghe Ghiţescu, autorul Anatomiilor artistice, al lui Virgil Salanţiu, fostul decan al Facultăţii de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, al lui Dumitru Vonica, un apropiat al spiritului Dadaist, sau, în zona Olteniei, al vâlceanului Traian Savopol, al craioveanului Marius Turaiche şi, mai ales, al medicului Ion Țuculescu.

„Doctor Paul şi Mister Drăcea”

Această a doua personală a lui Paul Drăcea – prima a fost „Visul Mariei”, 2019 – propune iubitorilor de frumos două direcţii de abordare plastică. Prima, foarte comună pictorilor, este alegerea unor teme clasice – peisaje, naturi statice, flori – ca pretext pentru disecţii cromatice, în care Paul Drăcea este „doctor”, la propriu şi la figurat. De remarcat violenţa culorilor şi, mai ales, a tuşelor vulcanice, indiferent de maniera de lucru – ulei pe pânză, cretă pe carton sau acuarelă, tempera şi guaşe pe carton. Stilul este fie expresionist, cu multe apropieri de Ion Ţuculescu („Angus II”, „Câmp cu flori”), fie abstract („Asfinţit”, „Casa cu cerdac”, „Câmp” , „Furtună pe mare”) sau cochetând cu cubismul („Trandafiri”).

Vernisaj expo. Foto Anca Serban

La antipod, lucrărilor umorale li se contrapune a doua abordare a pictorului, dictată parcă de o altă personalitate, – o serie de picturi aparţinând stilului suprarealist. Cu totul departe de entropia şi agitaţia primei direcţii, descoperim acum o infinită răbdare în detalii („Sarmisegetuza Regia”, „Cântecul cucuvelei”, „Vis de primăvară”), o adâncă preocupare pentru simbolistică şi mesaj ascuns („Văz-duhuri”, „Începutul”, „Mic tratat de miaunologie”) sau o trimitere la miturile esenţiale („Pasărea Calandrinon”). Suprarealismul artistului e caracterizat prin multiple elemente în fiecare compoziţie, chiar şi atunci când este vorba de un aparent simplu interior („La fereastră”) şi atmosfera de lumi nepământene, trimiţând la oniricul lui Dali.
Concluzia este una singură: doctorul Paul este cu totul alt pictor decât „demonicul” Mister Drăcea!

Quo Vadis?

Pendularea între cele două mari direcţii face greu de ghicit evoluţia artistică viitoare a lui Paul Drăcea. Aflat încă în etapa fascinantă de căutări şi explorări ale universului plastic, pictorul deţine însă un atu major: un talent incontestabil şi un simţ al culorii caracteristic artiştilor adevăraţi.

Facebook Comments