O mie de euro pe secundă

0

Cu atât se împrumuta săraca noastră ţară bogată în timpul guvernelor liberale Orban şi Cîţu, când dobânzile se situau sub 3%. Nu ştiu dacă vă puteţi imagina ce va să zică. E practic imposibil să fragmentezi cele 24 de ore cotidiene în picăturicii de salivă ai unei furnici. Dacă un sărut durează zece secunde, în tot acest timp de fericire duală ţara ta s-a împrumutat de la organismele bancare internaţionale cu zece mii de euro. Dacă mai aveţi milă, scurtaţi sărutul! Ce era la gura preşedintelui PSD, Marcel Ciolacu, colacul de salvare al unor hăcuite speranţe de viaţă: „Domnul premier, aţi vorbit vreo zece minute. În tot acest timp, aţi împrumutat România cu 600.000 de euro. O mie de euro pe secundă, bani furaţi din buzunarul fiecărui român, pe care îi vor plăti copiii şi nepoţii noştri. V-aţi prezentat deja filosofia de viaţă: că pe lumea asta nimic nu e gratis! Din păcate, aţi dovedit că nici să mori nu e gratis. Aţi tăiat până şi de la ajutorul de înmormântare! Domnule Cîţu, ştie tot poporul că la dumneavoastră totul se reduce la bani. Pe care îi furaţi, fie îi împrumutaţi la dobânzi uriaşe”. Iniţial am avut o tresărire, că dl Cîţu e filantropul, „aţi împrumutat România…”, şi tocmai mă întrebam: de unde bani? Asta era în februarie ’21, pentru ca în august dobânzile cu pricina să semnifice 3,7%. În prezent, când social-democraţii se află la guvernare şi ministru de finanţe este Adrian Câciu, dobânzile de peste 6% au bătut recordul ultimului deceniu, mai mult decât dublu faţă de 2021. În martie ’22, rata dobânzii pe termen lung pentru România (10 ani, de referinţă) a crescut, ca aluatul, la 6,20%.  Datoria publică tocmai a trecut „linia roşie”, care înseamnă 50% din PIB şi care a determinat Fondul Monetar Internaţional să împingă încoace „o vizită”. Stăm cu mâna întinsă ca ultima ţară stoarsă şi când primim colacu’ lui Ciolacu, îl sfărâmăm de nu se vede. Investiţii pe sponci, privatizări nu în beneficiul, ci în detrimentul ţării. Ştiu ce a însemnat Întreprinderea de Aluminiu de la Slatina. Ce uriaşă forţă de muncă a fost dezrădăcinată şi adusă la oraş din satele înconjurătoare. Ne mândream cu „aurul alb” de cea mai mare puritate. Aşa i se spunea municipiului: „Cetatea Aurului Alb”. Prevăzători ca oaia ce paşte în gura lupului, am dat întreprinderea pe mâna ruşilor, kanieţ! Ori am distrus cu mâna noastră tot ce se putea distruge sălbatic, ori am înstrăinat, cu ştirbirea siguranţei statului, până şi apa de băut. România s-a polarizat. Avem îmbogăţiţi cu duiumul, dintre cei arătaţi cu degetul de preşedintele PSD, şi avem săraci, ba nu, „sărăntoci”, cărora doar că nu li se arată uşa. Dar mai de folos sunt aici. Nu îl auzirăţi pe nea Marcel? ”…Bani furaţi, pe care îi vor plăti copiii şi nepoţii noştri”. Ai noştri, că nu ai lor!         

Facebook Comments