Pragmatici americanii şi deloc schematici, cu toată goana lor după aur, confort şi femei frumoase. Pentru cea de-a şasea lună calendaristică, a aşa-ziselor zile sau sărbători care oricui ar descreţi fruntea, există, încetăţenite, multe şi de toate. 2 iunie este ziua plecării timpurii de la serviciu. Cam cum era la noi ziua de vineri, considerată „scurtă”. Am sărit peste 1 iunie, Ziua internaţională a copilului, din simplul motiv că în Statele Unite, încă din 1857, ea se sărbătoreşte, cu tot tacâmul din familie, în a doua duminică a lunii. Anul acesta, pe 12. Am fost curios să aflu dacă plecarea de la serviciu în scurta zi de 2 iunie este condiţionată de o anumită limită. Nu. Scurtă, scurtă, dar nu minijup. Cu decenţă, cât de cât mai jos de genunchi. Pe 3, asta însemnând că pe-acolo nu prea îşi face de cap criza uleiului, se marchează, prin linsul degetelor, Ziua gogoşilor. O dată pe an, în iunie!? La noi mai ceva, în oricare zi aflată pe agenda de lucru a Parlamentului. Tot „funny”. Ziua consacrată îmbrăţişării se ţine pe 4, iar vedeta nu este mama, bunica, soţia, iubita. Ci pisica! Cine nu are bătrâni (de cotoi fiind vorba în propoziţie), să-şi caute. Pe 11 îşi intră în rol Ziua porumbului fiert. Asta mă face să cred că prin Lousiana sau Oklahoma toamna vine mai repede ca la noi, când planta cerealieră nu leagă nici de frică. Dacă ei au decretat Ziua porumbului fiert, n-ar strica, sinergic, să decretăm şi noi Ziua mămăligii, de ce nu a mămăligii tăiate cu aţa. Wow! Asta fu pe 11 iunie. Pe 12, e Ziua trandafirului roşu. Sângele vărsat cumva…? Nu ştiu. Roşu să fie. Se vede treaba că tighelitul mecanic în America a fost întotdeauna la loc de cinste, din moment ce există şi o zi a maşinii de cusut. Staţi, că pe 23 a VI-a ziua aniversară se revarsă asupra maşinii de scris, cea care începând cu secolul al XVIII-lea a fost inventată şi reinventată de vreo 50 de ori. Saltul „epocal” de tehnologie întârzie şi în ceea ce îi priveşte pe unii dintre scriitorii noştri. La recenta lansare a romanului său „Zodia porumbeilor sălbatici”, George Cârstea a ţinut să remarce că şi-a scris cartea da capo al fine cu creionul. Şi eu am „păţit-o” sentimental la eliminarea maşinii de scris: „stau de vorbă cu bătrâna-mi/flying fish./vreau să aflu cum o mai duce şi ce o mai/supără/dacă o mai dor oasele./păstrează cu ele din epoca mărcilor şi a amprentelor/atâtea şuruburi şi tije/ca la o femeie după ce a sărit pe fereastră./fiindcă un păcat e în toate. (…) oricum îmi vei supravieţui/o încurajez./după mine ai grijă. după mine”. În acelaşi cadru al sărbătorilor de sorginte americană se înscrie, pe 29 iunie, Ziua aparatului foto. De unde şi conceptul jurnalistic, preluat peste tot în lume, că o fotografie face cât o mie de cuvinte. Păi nu e „funny”?…
