Dezgheţul începe de la -1

0

Ultimele trei clinciuri dintre CSM Bucureşti (campioana României) şi Team Esbjerg (a patra reprezentantă daneză în Champions League graţie unui wildcard) nu au fost recomandate cardiacilor. La Esbjerg, elevele lui Jesper Jensen s-au impus la limită cu 22-21 (13-12). La Bucureşti, „tigroaicele” lui Adi Vasile au scos egal 29 după 15-16 la pauză. În Main Round, grupa A, Esbjerg a terminat pe 1 cu 23 de puncte, urmată de Rostov-Don, Ferencvaros şi Brest Bretagne, CSM Bucureşti încheind pe 5 cu 15 puncte. În „optimi”, CSM Bucureşti urma să „încrucişeze” cu ŢSKA Moscova, din grupa B, echipă antrenată de Florentin Pera. Sancţiunile dictate de forul european în împrejurările ştiute i-au facilitat campioanei noastre „sfertul de finală” cu Team Esbjerg. În acest cadru lărgit trebuie privite şi analizate lucrurile. În min.59 al partidei din Polivalenta bucureşteană, CSM egalează la 24 după o cursă de urmărire cap-coadă, are ocazia, suprarealistă, să treacă la conducere, dar mingea trimisă spre poarta goală este recuperată in extremis de stăpâna barelor. Danezele, experimentate, prelucrează la rece ultimul produs de export în Champions League şi marchează în ’59:59. De altminteri, s-a putut lesne observa că danezele, ca şi norvegiencele, ca şi suedezele (şcoala nordică), au o ştiinţă a jocului bine pusă la punct. Pasează lejer, s-ar putea găsi între ele şi într-un mediu oniric, înscriu enervant de simplu, automatismele sunt marcă înregistrată. După min.45, poate că unde au mai văzut filmul, având şi returul acasă, s-au deconectat. Ori poate că s-au trezit din pumni campioanele noastre. Tardiv! Cristina Neagu a scris, cu 9 aruncări cadrate, o nouă pagină de golgheter. Amorim a contribuit şi ea cu trei reuşite. „Mâna moale” a echipei bucureştene a fost de departe Omoregie. A avut tresăriri de mare jucătoare abia spre spartul târgului. Nici Carmen Martin, plimbată la poziţional pe unde în Liga Florilor a ţinut figura, nu a ieşit ca altădată în evidenţă. Poate că e cu gândul la plecare, oficializată deja. În pofida neajunsurilor, aşa, ca printr-un miracol îngăduit în toate cele, „tigroaicele” lui Adi Vasile ar fi putut chiar să întoarcă soarta partidei. Au avut trei aruncări spre poarta părăsită, fără s-o nimerească, au ratat 7 metri, au irosit câteva ocazii singure cu portarul. În perspectiva returului, implicit a calificării în Final Four-ul budapestan, dezgheţul începe de la – 1. Totul e posibil, dar nu întotdeauna cel slab îl culcă la podea pe cel puternic. O eventuală calificare la turneul final din capitala Ungariei ar imprima şi naţionalei o stare de spirit superioară. În luna noiembrie (şi cât mai e până atunci?…), România merge la Campionatul European, unde ne aşteaptă o grupă cu Franţa, Ţările de Jos şi Macedonia de Nord.           

Facebook Comments