S-o face primăvară cu un general la vârful PNL? Mai degrabă nu!

Într-o frenezie nedemnă de un partid aşezat, cu tradiţie, aşa cum se revendică a fi Partidul Naţional Liberal, schimbările bruşte de lider precum au fost ultimele două reprezintă, cu certitudine, nu numai o gravă criză de leadership, dar şi o lipsă acută de perspectivă socio-politică. Iar atunci când ultimii doi lideri ai partidului sunt doi nou-veniţi, fără niciun fel de anvergură politică, este un semn clar că dreapta nu mai zburdă deloc liberă pe scena politică românească, ci este captivă unor grupuri de interese care, cu certitudine, nu au nimic în comun cu o democraţie veritabilă.

0

Spălat, fardat şi bine „îmbrăcat“ cu o mantie galben-albastră, Florin Cîţu a fost prezentat liberalilor ca exponentul unei pseudoechipe câştigătoare, formată peste noapte în baza unor calcule mercantile din foşti jupâni pedelişti şi penelişti. A fost bine „fezandat“ şi „împănat“ astfel încât, la 25 septembrie, a fost ales preşedinte în detrimentul unui liberal autentic, Ludovic Orban, un om politic „păcătos“ din unele puncte de vedere, dar un liberal autentic, dincolo de orice urmă de îndoială. Mişcarea „a fost coaptă“ în laboratoarele înaltei societăţi politice româneşti, acolo unde, până atunci, Orban era văzut ca un lider mesianic pentru liberalii români.

Florin Cîțu și Rareș Bogdan

Legăturile lui Cîţu cu „poporul“ liberal au fost, sunt şi probabil aşa vor rămâne, inexistente, însă o gaşcă de politicieni cu pedegree îndoielnice, hrănită în Ardeal şi Moldova atât pe vremea lui Băsescu, cât şi a măreţului USL, a considerat că Partidul Naţional Liberal nu are nevoie de un lider adevărat, ci de o „păpuşă“ maleabilă, pe care să o coordoneze ei. Socoteala de la Bucureşti nu s-a potrivit însă cu cea de la Cluj-Napoca şi Suceava. După doar câteva săptămâni, „păpuşa“ ascultătoare s-a transformat într-un chucky periculos, care îndrăznea să nu mai dea ascultare şleahtei care a ridicat-o pe tronul liberal şi îşi promova propria agendă. Panicaţi, păpuşarii au trecut repede peste momentele de uluială şi, având în faţă perspectiva unui dezastru pentru interesele lor, au decis să-şi mazilească favoritul cu aceeaşi dezinvoltură şi naturaleţe cu care îl „curăţaseră“ pe Ludovic Orban, nimeni altul decât liberalul care reuşise să îi readucă la putere.

sursa foto: www.ziaruldevrancea.ro

În acest punct, îşi face intrarea la vârful scenei politice româneşti Nicolae Ciucă, senator liberal de Dolj ale cărui singure legături cu Partidul Naţional Liberal erau o foaie pe care a semnat-o atunci când a fost impus de Orban pe un loc eligibil pe listele electorale ale judeţului. În tradiţionalul stil cazon, generalul s-a supus ordinelor primite de la vârful partidului, acceptând umil să facă act de prezenţă la un congres aranjat de aceeaşi gaşcă politică în stare să-l mazilească pe Orban şi să-l înscăuneze pe Cîţu. A acceptat acelaşi rol de „mascotă“ pe care promisese că şi-l asumă şi predecesorul său, mimând că se pricepe la politică la fel de bine cum se pricepe şi la treburile războiului. Puterea sa este nulă la vârful partidului, iar legăturile cu „plebea“ liberală nu există. În schimb, are un mare atu: este la fel de ascultător precum a fost şi în cariera sa militară, una care, pe alocuri, este contestată de către persoane cu o idee mai iniţiate în treburile militare decât actuala clasă politică. Și care este viitorul generalului la vârful liberalilor? Unul incert, precum cel al lui Cîţu, depinzând în totalitate de acea mână de oameni care a făcut dintr-un soldat veritabil un politician îndoielnic. Cât despre viitorul liberalilor cu Ciucă în frunte, aici ar fi multe de spus. Cu certitudine însă, ei vor rămâne doar „o remorcă“ a social-democraţilor, aşa cum au fost zeci de ani de-a rândul în istoria modernă a acestei ţări.

Facebook Comments