Agresiunea nu-şi are locul în lumea noastră

0

De la sfârşitul lunii februarie, întreaga lume este martoră a unei agresiuni militare fără precedent în Europa, după cel de-Al Doilea Război Mondial. Ignorând toate regulile dreptului internaţional şi ale diplomaţiei, Federaţia Rusă a lansat o invazie pe scară largă a Ucrainei, un stat suveran, independent, ale cărui hotare Rusia însăşi le-a recunoscut, după prăbuşirea Uniunii Sovietice. Vedem, zi de zi, scene terifiante de pe frontul deschis în Ucraina: oraşe distruse, oameni ucişi, familii destrămate. Vedem cum pe la punctele de trecere a frontierei din nordul României, sute de mii de ucraineni fug din calea războiului, căutându-şi refugiul aici sau în alte state ale Europei ori ale lumii.

Sunt imagini pe care nimeni nu credea că europenii le vor vedea prea curând. Comunitatea internaţională a încercat, până în ultima clipă, să folosească toate canalele diplomatice posibile, pentru a-l convinge pe preşedintele rus, Vladimir Putin, să-şi abandoneze planurile nebuneşti. Şi totuşi, Kremlinul a ales calea violenţei, a agresiunii. Întreaga lume a condamnat invadarea Ucrainei, începând de la Organizaţia Naţiunilor Unite, Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii şi până la state individuale. Parlamentul României, de altfel, a adoptat o declaraţie în acest sens, la fel cum a făcut şi Legislativul de la Tirana. Aceste condamnări nu sunt doar cuvinte goale; ele au fost dublate de sancţiuni economice cuprinzătoare împotriva Rusiei, a lui Vladimir Putin însuşi şi a camarilei sale. Este vorba despre mii şi mii de sancţiuni, impuse la toate nivelurile, care izolează aproape complet Rusia de restul lumii. Este răspunsul lumii noastre, al lumii pe care am construit-o pe fundamentele democraţiei, convieţuirii paşnice şi diplomaţiei, la agresiunea şi ura dezlănţuite dintr-o lume pe care nu ne-o mai dorim şi pe care nu o mai recunoaştem.

Bineînţeles, dincolo de a sancţiona şi izola Federaţia Rusă, ne concentrăm pe sprijinirea Ucrainei şi a ucrainenilor, în limitele posibilităţilor practice şi juridice. România s-a mobilizat exemplar în ceea ce priveşte ajutorarea refugiaţilor ucraineni, o atitudine care a fost apreciată pe larg de opinia publică internaţională. Autorităţi centrale şi locale, organizaţii non-guvernamentale şi simpli cetăţeni – întreaga societate românească, sensibilizată de dramele din Ucraina, au sărit în sprijinul celor afectaţi de conflictul militar. Este o dovadă incontestabilă a spiritului românesc bine cunoscut, dar şi un semnal încurajator că cetăţenii României se pot încă aduna în jurul unor cauze mobilizatoare, în ciuda fragmentării sociale din ultimele decenii.

Când scriu aceste rânduri, agresiunea rusă este în continuare în plină desfăşurare, iar agenţiile de ştiri nu contenesc în a prezenta situaţii îngrozitoare de pe front. Lumea liberă trebuie să continue să strângă menghina în jurul agresorilor, pentru ca, în ceasul al doisprezecelea, Rusia să înţeleagă că în lumea pe care ne-o dorim cu toţii nu mai este loc pentru război, pentru violenţă. Lumea noastră nu îşi doreşte pacea goală de conţinut a ideologiei sovietice, ci pacea reală, care nu poate exista fără democraţie şi fără respect pentru drepturile şi libertăţile oamenilor.

Deputat Bogdan-Alin Stoica

Facebook Comments