Înmormântarea a început. Pe când slujba de pomenire a PMP-ului?

0

În dulcele stil românesc, scoşi din Parlament ca urmare a unui rezultat electoral discutabil la parlamentarele din 2020, pemepiştii încep să se sfâşie între ei în dorinţa de a pune stăpânire pe partidul care începe să intre în „putrefacţie“ politică. Momiţi cu „ciolanul“ guvernării de către penelişti, Eugen Tomac, fostul preşedinte sub a cărui domnie „popularii“ au eşuat să intre în Parlament, şi Cristian Diaconescu, liderul partidului în prezent, au ajuns să se acuze public că urmăresc distrugerea PMP-ului şi „mutarea“ electoratului în bătătura liberală în schimbul unor sinecuri promise de unii lideri PNL. Primul la atac a ieşit Tomac, care a spus răspicat că Diaconescu ar fi fost de acord cu o unire prin absorbţie cu PNL-ul dacă i s-ar fi dat postul de ministru al Justiţiei. La rândul său, dar pe surse, Diaconescu şi-a acuzat colegul că ar fi negociat un loc eligibil pe listele liberale pentru alegerile europarlamentare de peste doi ani şi jumătate. La mijloc sunt zecile de preşedinţi de filială şi miile de membri ai partidului care, nefiind vreodată invitaţi la aceste negocieri din culisele politicii româneşti, habar n-au de partea cui este dreptatea.

La Bucureşti, pe culoarele puterii, se zvoneşte că, de fapt, ambii lideri pemepişti ar avea dreptate. Fiecare în parte a solicitat câte ceva ca să îngroape partidul şi să devină liberali, însă doar unul dintre aceştia ar fi primit promisiuni în acest sens. Eugen Tomac ar fi cel care este mai pe placul liberalilor şi, ca atare, acestuia îi revine misiunea de a-şi convinge colegii de partid că este mai bine sub plapuma unui partid aflat la guvernare, decât acoperiţi cu velinţa mâncată de molii a unei formaţiuni politice cu un picior afară de pe scena politică românească. Acţiunea de îngropare a PMP-ului a fost demarată de vreo lună, cu Tomac pe post de cioclu, iar Diaconescu, lipsit de credibilitate şi fără vreun demers notabil de când este preşedinte al partidului, ţipă din toţi rărunchii, sperând să întoarcă mortu` de la groapă.

Isteţi, liberalii zâmbesc pe sub mustăţi, fericiţi că-şi elimină viitoarea concurenţă, folosind vechea metodă îndelung exersată de-a lungul secolelor: divide et impera. Cu o promisiune în stânga şi o alta în dreapta, pun mâna pe al treilea partid ca număr de aleşi locali pe care îl absorb „dintr-o înghiţitură“ şi micşorează decalajul dintre ei şi pesedişti. Cine-l bănuia pe Câţu de lipsă de viziune politică e posibil să se fi-nşelat…

Facebook Comments