„Observatorul” de la Toronto – 25

0

Revista „Observatorul”, care apare la Toronto, publicaţie cu largi ecouri în rândul comunităţii româneşti din provincia Ontario şi nu numai, marchează 25 de ani de la primul număr. Drept corolar, oficialităţile din „Ţara frunzei de arţar” au premiat-o în patru rânduri pentru promovarea valorilor culturale româneşti şi integrarea în multiculturalismul canadian. „Observatorul” nu este doar Canadian Romanian Magazine, cum îşi zice pe frontispiciu, ci şi o puternică mişcare culturală care apropie malurile Atlanticului. Ne-am obişnuit cu ştiri calde de genul acesta: „Gânduri bune din Toronto. 10 Mai în istorie la Observatorul”; „Gânduri bune din Canada: La Montreal a luat fiinţă Episcopia Ortodoxă  a Canadei”. Pe Câmpul Românesc de la Hamilton au loc periodic aniversări, lansări de carte, recitaluri artistice, se vizionează expoziţii. Iile sunt purtate natural, oamenii închină, mănâncă şi cântă româneşte. Pe aici s-au preumblat Gheorghe Zamfir, Aura Urziceanu, alţi oaspeţi de seamă. La Hamilton există un remarcabil bust Eminescu ieşit din mâinile regretatului Nică Petre. „Omul sfinţeşte locul” spune proverbul. Cel ce a pus bazele „Observatorului” şi ale şezătorilor este prietenul nostru Dumitru Puiu Popescu, editor şi manager, remarcabil practician, fost director general al Imprimeriei Naţionale Oltenia. La tipografia Centra din Toronto, unde avea să-şi ia ca ajutoare de preţ şi soţia şi fiica, a pornit de la paginare, filme şi plăci pentru tipar, spre a ajunge la periodice ale altor numeroase comunităţi. În final, din anul 2000, la „Observatorul” în 32 de pagini color. Revista se distribuie în 75 de puncte din Toronto şi împrejurimi, prin Greyhound. Acomodarea cu noul tărâm nu a fost deloc uşoară, îşi aminteşte olteanul. Vârsta, barajul lingvistic, incertitudinile au atârnat greu. „După reunirea întregii familii, ne-am ajutat şi sprijinit în momentele dificile. Sandra, draga noastră fată, pentru care am făcut tot acest salt uriaş, este bine şi sănătoasă, iar noi putem spune acum că suntem nişte părinţi şi bunici mulţumiţi”. Dumitru Puiu Popescu face parte din oamenii pentru care pasiunea nu are plural. E una continuă, intensă, prolifică. Celelalte particularităţi, pe care mulţi le caută, au fost „de acolo” – munca în echipă, şi încă pe bază de voluntariat, cumpătul, priceperea de a canaliza energiile în folosul comunităţii, într-o libertate absolută de exprimare. Mişcarea „Observatorul” şi-a propus din start să promoveze pe meleagurile canadiene limba, spiritul şi cugetul românesc. După puteri, căci Atlas rămâne în mit. Omeneşte vorbind, Dumitru Puiu Popescu e un învingător de cursă lungă. Ştiam asta demult, ni se confirmă din nou. Rugăm pronia să-l scutească de testări neavenite. Gânduri bune din Oltenia!                

Facebook Comments