Noapte bună, tricolori!

0

Naţionala României cu Mirel Rădoi selecţioner putea prinde primul baraj de calificare la Mondialul din Qatar 2022 doar dacă ar fi ieşit învingătoare acasă cu Islanda şi în deplasare cu Liechtenstein, doi adversari de mâna a patra. Pe stadionul Steaua, joi, 11 noiembrie, tricolorii au remizat însă cu Islanda: 0-0. Au jucat: Niţă –

Raţiu, Chiricheş, Nedelcearu, Toşca (’67 Bancu) – Cicâldău (’86 Puşcaş), Marin, Stanciu (’68 Moruţan) – Hagi, Alibec (’68 Ivan), Tănase (’77Maxim). În aceeaşi etapă, care avea să se dovedească fatidică pentru noi, Macedonia de Nord se impunea la Erevan cu 5-0, adică acolo unde, în ultima zi din martie, tricolorii cedaseră, surprinzător, cu 2-3. Macedonenii urcă pe locul secund, ai noştri coboară pe 3 şi se mai leagă în visurile lor de un egal la Skopje. La Vaduz, duminică, 14 noiembrie, Rădoi schimbă substanţial garda şi rulează următoarea formulă: Niţă – Manea, Rus, Burcă, Bancu – Moruţan (’73 Cicâldău), Nedelcu, Stanciu – Man (’74 Hagi), Puşcaş (’63 Alibec), Ivan (’82 Enes Sali). Puştiul debutează în naţionala României la vârsta de 15 ani şi 264 de zile. Ne-am impus cu 2-0 (’8 Man şi ’87 Bancu). Islanda egalase la 1, dar gazdele aveau să câştige cu 3-1 şi cu asta s-a năruit totul în tabăra tricolorilor. Într-un clasament scurt, fotbalul românesc nu poate câştiga o grupă cu Macedonia de Nord, Armenia, Islanda şi Liechtenstein. După ce s-a jucat puţin cu nervii fanilor, selecţionerul a anunţat că nu îşi reînnoieşte contractul. Lucrurile trebuie judecate la rece atât în fulgurantul mandat de doi ani al lui Mirel Rădoi, cât şi în plan mai larg focusat pe o campanie de anduranţă ca aceasta. Olteanul şi-ar fi încheiat onorabil socotelile dacă ne-ar fi calificat la primul baraj. Nu a făcut-o, bătându-şi al doilea cui în talpă după ratarea incredibilă în play-off-ul Campionatului European 2020, când ne-a eliminat Islanda. Este ruşinea ultimilor 50 de ani în fotbalul românesc, clamează presa, ceea ce Mirel Rădoi nu contestă. Nimeni nu ar fi avut ce să-i reproşeze după un prim baraj de calificare, fiindcă adversarul care urma să fie tras la sorţi ar fi fost de calibru, indiferent de nume. Un eventual succes, abuzând de imaginaţie, chiar ne-ar fi băgat în cap că suntem cineva. Şi nu suntem! Părerea că un alt antrenor ne-ar fi dus la primul baraj, apoi la al doilea, şi ne-ar fi calificat la Campionatul Mondial, este absurdă. Ca şi cum fotbalul nostru gâlgâie de valori, dar suferă de tehnicieni. Aici, o altă „perlă”: un eventual selecţioner străin nu se recomandă fiindcă ar dura până ca acesta să-i „citească” pe jucători. Asta, în epoca internetului şi a computerelor. O pâclă deasă învăluie din 1998 fotbalul românesc de impact, aşa că va mai dura până la următoarele triaje mondiale. Noapte bună, tricolori!   

Facebook Comments