Baletul nebun al unor incompetenţi politici

Noua criză politică născută din senin de neînţelegerile dintre PNL şi USR-PLUS face victime politice de la stânga la dreapta eşichierului politic românesc, cu o singură excepţie: Partidul Alianţa pentru Unirea Românilor (AUR). Inconştienţa unor personaje vremelnic ajunse în poziţii cheie ale statului român sau ale celui mai mare partid, aflat acum în opoziţie, târăsc România într-o stare de incertitudine socio-economică în pragul unei ierni complicate de majorările exorbitante de tarife la o parte dintre utilităţi. Această leapşă politică a depăşit de mult limitele constituţionalităţii, după cum au precizat specialişti în Dreptul Constituţional, şi creează precedente periculoase pentru viitorul incert al acestei ţări. În egală măsură, toate partidele politice importante sunt vinovate de criza pe care ţara o va traversa în următoarele luni, dar, din păcate, doar cetăţeanul simplu o va deconta.

0

Din senin, într-o zi în care se anunţa că, minune, cursul euro scade puţin, iar agenda zilei era ocupată de scumpirile în lanţ generate de creşterea preţurilor la energie electrică şi combustibil, o criză politică de amploare a aruncat România într-un haos administrativ. Florin Cîţu, molfăind printre dinţi o explicaţie, a declarat că l-a demis pe ministrul justiţiei susţinut de USR-PLUS, Stelian Ion. A fost, practic, momentul în care situaţia în coaliţia de guvernare PNL-USR-PLUS-UDMR a explodat, iar criza care a urmat şi continuă în prezent a zdruncinat şi bruma de credibilitate pe care o mai puteau etala principalele partide politice româneşti. De această situaţie a profitat magistral AUR, aşa-zisul partid extremist şi insolitul său lider, George Simion, marcând puncte electorale importante pentru perioada imediat următoare.

Ce a fost în mintea lui Cîţu?

Florin Cîțu

Angrenat într-o bătălie internă pe viaţă şi pe moarte pentru şefia PNL, premierul Florin Cîţu şi-a ales un moment politic total nepotrivit pentru a demonstra românilor că este liderul inflexibil şi de nezdruncinat al coaliţiei de guvernare. A inventat în laboratoarele liberale din Ardeal un motiv pentru a se scutura de ministrul justiţiei susţinut de USR-PLUS, punând interesele unui grup, e adevărat, numeros, din partid înaintea intereselor naţionale ale unui popor care aşteaptă să i se livreze rezultate socio-economice palpabile. După ce s-a debarasat total lipsit de eleganţă de „Stelian“, mizând pe „precedentul Voiculescu“, premierul a părut surprins de reacţia vehementă a colegilor de coaliţie, USR-PLUS. A încercat să contracareze moţiunea de cenzură pe care pluseriştii, cu concursul AUR, „i-au servit-o“ în Parlament, lucru parţial reuşit, dar toţi aceşti paşi i-au costat procente bune pe liberali şi l-au readus în poziţia de jucător pe Ludovic Orban. Viitorul este chiar mai negru decât prezentul pentru Cîţu. Forţarea Constituţiei prin blocarea moţiunii de cenzură, coroborată cu intransigenţa firească în acest punct a USR-PLUS, va determina, aproape sigur, debarcarea sa din postul de premier şi, chiar dacă va câştiga bătălia internă cu Ludovic Orban, se va trezi exact în situaţia în care este acum preşedintele PNL: cu funcţia de la partid în braţe, dar cu puterea executivă de premier pe mâinile unei alte persoane. Iar PNL, partidul pe care îl va conduce, foarte jos în preferinţele electoratului, de unde cu greu se va mai putea ridica.

Cum crede tandemul Barna-Cioloş că mai poate guverna cu PNL?

Dacian Cioloș și Dan Barna

De partea cealalaltă a baricadei din interiorul arcului guvernamental, reacţia firească a USR-PLUS de a-şi retrage miniștrii din Cabinetul Cîţu a fost urmată de o serie de şovăieli şi declaraţii contradictorii care pun într-o lumină foarte proastă pe strategii acestui partid încă bipolar. Spre exemplu, şi-a scos miniştrii din Cabinet, însă le-a dat ordin secretarilor de stat, prefecţilor şi subprefecţilor să rămână în funcţie. De ce? Până când? Au fost cel puţin două întrebări la care nimeni nu a oferit niciun răspuns până în prezent. Apoi, este bizară atitudinea vizavi de alianţa cu PNL şi UDMR. Pe de o parte, aleargă după „scalpul“ premierului liberal, dar pe de altă parte trâmbiţează la toate „şuetele“ politice că susţin continuarea guvernării, ca şi cum Cîţu pur şi simplu nu ar avea aproape tot partidul în spate în aceste momente dificile. Chiar îşi imaginează Barna şi Cioloş că PNL va accepta să îl debarce pe prim-ministru acum, în prag de alegeri interne, sau după ce va fi ales preşedinte, aşa după cum se prefigurează? Este adevărat, pluseriştii nu mai puteau înghite pe nerăsuflate „găluşca“ unei noi demiteri fără preaviz şi discuţii în coaliţie, dar ceea ce au făcut liberalii acum este o consecinţă directă a modului în care s-au lăsat jucaţi în picioare în „cazul Voiculescu“. Iar electoratul lor, unu prin definiţie mai elevat, nu uită şi, după cum arată sondajele, nu iartă aceste slăbiciuni…

Ciolacu şi al său partid mai sunt în opoziţie?

Marcel Ciolacu

În orice ţară normală, cu o democraţie bine înţeleasă şi normal aplicată, o formaţiune politică de opoziţie este, prin definiţie, acel partid care foloseşte orice prilej pentru a da jos guvernul şi a încerca astfel să facă primul pas spre accederea la putere. Ce face PSD în aceste momente în care, practic, depinde doar de el dacă va rămâne în exerciţiu Cabinetul Cîţu? Se aliază cu liberalii şi boicotează moţiunea de cenzură a USR-PLUS-AUR! Găseşte explicaţii ilare pentru acest bizar demers şi, împotriva evidenţei matematice şi a bunului simţ, neagă faptul că ar avea o înţelegere subterană fie cu liberalii, fie cu preşedintele Iohannis. Este una dintre cele mai mari inepţii politice văzute de electoratul român în cei peste 30 de ani de democraţie şchioapă! Poate că acest demers o da bine prin cancelariile vestice, însă, cu siguranţă, va afecta din plin procentele PSD cel puţin în sondajele din lunile care urmează. E greu să-i explici oricui că Guvernul Cîţu a mărit facturile la utilităţi sau că euro a crescut din cauza politicilor de dreapta ale alianţei PNL-USR-PLUS-UDMR, dar tu, PSD, nu ai vrut să trânteşti Cabinetul pe motiv că nu intri în bătăliile interne ale coaliţiei. Oare cât de prost consideră Ciolacu că este propriul electorat încât să înghită această aberaţie?

Facebook Comments