Lecturi de vară
„Iubeşte-mă şi lasă-mă-n pace” de Lorena Stuparu

Volumul „Iubeşte-mă şi lasă-mă-n pace”, apărut de curând la Editura clujeană Neuma, ne oferă un set de povestiri semnate de scriitoarea craioveancă Lorena Stuparu, probabil mult mai cunoscută în lumea culturală a Băniei pe numele de fată – Păvălan. De altfel, cititorii se vor întâlni, în paginile volumului, cu multe locuri din Craiova, dar şi din Bucureştiul care a „confiscat” autoarea.

0

Cartea urmăreşte şi reuşeşte să surprindă starea de spirit şi emoţiile unui anumit timp şi, când afirm aceasta, mă refer nu doar la momentul istoric, ci şi la cel subiectiv, al unei vârste anume. Afirm acest lucru deoarece autoarea presară în proza sa referinţe ce ne permit să identificăm timpul evoluţiei personale a autoarei, precum, de exemplu, un vers al unui cântec dintr-o anumită vreme al lui Lionel Richie – „And in my dreams I kiss your lips a thousand times” (Iubeşte şi lasă-mă-n pace) sau spaţii comerciale dintr-o altă epocă, precum Cofetăria Femina sau Librăria Cartea Rusă (Domnului profesor, zadarnica trudă). Alteori, este vorba de un simplu joc chinezesc, la modă în anii 80 – jocul cu mărgele de sticlă (Într-o bună zi vei avea viaţa ta şi va trebui s-o împaci cu mine).

Tematica povestirilor se centrează pe relaţia de cuplu, pe analizarea şi interpretarea faptelor, uneori pe marginea unor simple fotografii (Punct de vedere) ce duc la construcţia unei personalităţi. Psihanalizând, personajul care, scriind la persoana întâi, ne sugerează că ar fi chiar autoarea, îşi reconstituie spasmele care-i însoţesc inerentele schimbări ale vieţii, teama de nou şi mai ales de percepţia celor din jur, precum tăierea părului (Indiscernabili) – „părul tău lung, sălbatic şi greu, de Rahan” (Când Joe Black nu se lasă). Alteori, autoarea dă un nume personajului – Genevieva – şi îi transpune experienţa intimă a naşterii, în aceeaşi idee a schimbărilor fundamentale din viaţa unui om (Prietena mea, existenţa).

Menţionăm reuşitele tuşe lirice ce asigură cromatica narativă a textelor – „mi se pare curios faptul că nu reuşeam să-mi amintesc cu precizie unele culori: ale ierbii, ale asfaltului, ale cartierelor, ale ochilor tăi” (Roata de rezervă) şi care „trădează” statutul de poet cu vechi antecedente al autoarei.

Întregul volum este o sumă de probleme existenţialiste pe care autoarea le-a surmontat de-a lungul vieţii: iubirea, studiile, căsătoria, relaţia cu Dumnezeu, maternitatea, autodefinirea.

Un volum uşor şi greu totodată, dar o lectură plăcută şi tonică.

Facebook Comments