Albanezii din România și „Anul Tudor Vladimirescu – 2021”

0

În anul 1821, națiunea română a trecut printr-unul dintre momentele esențiale care s-au așezat la temelia statului român modern. Sub conducerea lui Tudor din Vladimiri, românii s-au răsculat împotriva sistemului feudal întreținut de administrația fanariotă și de o pare a boierimii conservatoare, dar totodată și-au afirmat pentru prima dată pe scena internațională vocația națională.

Anul acesta celebrăm două veacuri de la revoluția din anul 1821 și, de asemenea, celebrăm figura extraordinară a comandantului gorjean, Tudor Vladimirescu. Parlamentul României a adoptat recent și o lege prin care domnul Tudor este proclamat erou național pentru rolul marcant, curajul, eroismul și sacrificiul său din timpul Revoluției de la 1821. Prin același act normativ, anul 2021 este instituit drept „Anul Tudor Vladimirescu”. Trebuie menționat, totodată, că legea în discuție o declară erou național și pe Ecaterina Teodoroiu, bine cunoscută luptătoare a Armatei Române care a căzut pe front în Primul Război Mondial.

Revenind la Tudor Vladimirescu și la Revoluția condusă de el la 1821, comunitatea albaneză din România se poate mândri cu faptul că în rândurile oștii lui Tudor s-au aflat și numeroși albanezi. La loc de mare cinste se află numele lui Naum Veqilharxhi, renumitul avocat brăilean care a activat în prima linie a renașterii naționale albaneze și care a încercat să promoveze un alfabet propriu pentru limba albaneză. Pe când era student, tânărul Veqilharxhi a luat parte la Revoluția lui Tudor Vladimirescu, conștient fiind că lupta românilor nu era una izolată, ci ea era o portavoce a tuturor popoarelor asuprite din Balcani, care căutau să zdruncine vechea orânduire și să își hotărască singure soarta.

Pe lângă mulți alți albanezi rămași anonimi, care au luptat cot la cot cu Tudor și pandurii săi, istoria a reținut și câteva nume ale unor luptători care s-au distins în bătăliile de la 1821. Astfel, Konstantin Hristo, fiul lui Anastas din Kosovo, a luptat în cetele lui Iordache Otetelișanu, iar apoi sub comanda unui cunoscut haiduc albanez, Gjergj Kiriali. Dimitrie Anastasi, fost ostaș al lui Ali Pașa din Tepelena, s-a remarcat în luptele de la Galați, Nucet sau Drăgășani, iar albanezul Simon Kirkov, care luase parte și la răscoalele sârbilor, i s-a alăturat lui Tudor împreună cu conaționalii săi, Konstantin Taso și Vasil Gjergj. Sub comanda unui alt albanez, Bimbash Tanasi, s-au distins luptătorii Spiro Margariti de la Gjirokastra și Bejko Gjika de la Përmet.

Așadar, albanezii nu au fost simpli spectatori la evenimentele de la 1821, ci au luat armele în mâini și, renumiți fiind pentru calitățile războinice, s-au alăturat cauzei celei drepte a lui Tudor Vladimirescu. Cunoaștem faptul că, în cele din urmă, Revoluția a fost înfrântă din punct de vedere militar, iar Tudor a fost ucis mișelește. Cu toate acestea, privind lucrurile în ansamblul lor istoric, evenimentele de la 1821 au reprezentat o victorie politică a națiunii române, pe care au așezat-o pe drumul consolidării statale. De asemenea, ele au reprezentat un puternic semnal pentru întreaga peninsulă Balcanică și au impulsionat inclusiv mișcarea națională albaneză.

Bogdan-Alin Stoica
Deputatul minorității naționale albaneze

Facebook Comments