Punct de atracţie pentru craiovenii care mergeau la slujbe ori care voiau să organizeze vreun eveniment religios, Biserica „Sfântul Gheorghe Vechi”, o construcție în stil brâncovenesc, a început, după anii 2000, să-şi piardă uşor-uşor din „farmec“. Prinşi în afacerea din domeniul cateringului, pe care taman o puneau pe roate, slujitorii Domnului au început să acorde tot mai puţină atenţie clădirii, care intrase deja într-un uşor proces de degradare. Apoi a venit pasajul subteran, care a bătut practic în cuie soarta bisericii. Luni întregi de excavări, mii de camioane pline cu pământ şi sute de ore de vibraţii neîntrerupte, toate desfăşurate la o palmă distanţă de lăcaşul de cult, nu au făcut decât să accelereze procesul de ruinare al unui monument cu o bogată istorie. Pereţii bisericii s-au crăpat brutal, picturile s-au transformat în puzzle-uri incomplete, iar detaliile exterioare au dispărut aproape complet. La fel ca şi puţinii enoriaşi care mai păstrau relaţia cu biserica, speriaţi că participarea la slujbe le-ar putea fi fatală.
Mitropolia îngroapă bani în hidoşenii
Chiar dacă se află practic la o aruncătură de băţ de Mitropolia Olteniei, mai-marii instituţiei, în frunte cu ÎPS Irineu, n-au aruncat nici doi bani pe Biserica „Sfântul Gheorghe Vechi”. Dimpotrivă chiar. Devenit între timp în paraclis mitropolitan, încasările generate de lăcaşul de cult ajungeau direct în bugetul Mitropoliei Olteniei. Iar lipsa banilor şi, implicit, a investiţiilor, se vede.
În schimb, în vreme ce clădiri simbol pentru acest oraş erau lăsate să se degradeze, instituţia condusă de ÎPS Irineu arunca milioane de euro către proiecte megalomanice, cu aspect şi valoare mai mult decât incertă. Cel mai elocvent exemplu este aşa-zisa Catedrală din cartierul Craioviţa Nouă, o structură hidoasă care, după mai bine de un deceniu de investiţii costisitoare, suportate în principal din bugetul Consiliului Judeţean Dolj, a oferit alinare doar pentru sufletele câtorva oameni ai străzi care, de-a lungul vremii, i-au spus, probabil, casă.
Să nu mai vorbim de sumele consistente pe care, la fel ca „suratele“ din Moldova, Banat, Dobrogea ori Ardeal, Mitropolia Olteniei a fost obligată să le direcţioneze către faraonicul proiect al Catedralei Neamului. Astfel, în vreme ce BOR făcea istorie prin sumele cheltuite pentru „piramida“ de lângă Casa Poporului, istoria reală se pierdea cu fiecare cărămidă căzută din zidurile bisericilor vechi, aşa cum este şi cazul Bisericii „Sfântul Gheorghe Vechi” din Craiova.
O reabilitare în ceasul al 11-lea
Printr-o minune aproape dumnezeiască, reprezentanţii Mitropoliei Olteniei au binevoit să depună un proiect cu finanţare nerambursabilă prin care să încerce să mai salveze, pe cât posibil, clădirea Bisericii „Sf. Gheorghe Vechi“. Totuşi, deşi contractul de finanţare, în valoare de aproape 8 milioane de lei, a fost semnat de aproape un an, lucrările prevăzute se lasă încă aşteptate. De fapt, exceptând nişte panouri agăţate pe gardul bisericii, nu prea găseşti alte dovezi care să ateste existenţa unui şantier. Din păcate, fiecare lună pierdută nu face decât să îngreuneze şi mai mult procesul de restaurare a lăcaşului de cult, care pierde tot mai mult din piesele de originalitate, aşa cum sunt, de exemplu, picturile. Deja există mari îndoieli că acestea ar mai putea fi salvate. Iar o reabilitare, oricât de bine ar fi executată, nu poate înlocui vreodată originalul.
