Sfinţii Chiril şi Metodiu, iluminatorii slavi

0

A fost o vreme când supremaţia culturală şi religioasă era deţinută de cele trei limbi: greacă, latină şi ebraică, conform doctrinei susţinute de trilingvism, care consideră că există doar aceste trei limbi în care se poate sluji liturghia. Totuşi, evoluţia îşi are căile sale neştiute şi iată că în decursul timpului a apărut un nou candidat deloc de neglijat. Acesta a fost limba slavă. Dar câţi ştiu despre iniţiatorii scrierii slave? Cum a început totul? Slavii au venit în Macedonia cu credinţa lor politeistă, cu obiceiurile şi ritul, care nu le erau cunoscute vechilor locuitori creştini. Zeul lor suprem şi singurul stăpân al lumii a fost Perun. În această perioadă au fost adorate în special: râurile, zânele, lacurile, peşterile, dealurile, soarele, luna, stelele ş.a.m.d. Erau cunoscute numele mai multor zeităţi slave: Svarog, Dajdbog, Marina, Vesna. Mult timp macedonenii slavi şi-au ţinut religia lor păgână tradiţională (politeistă), iar creştinismul l-au considerat drept cel mai mare duşman al lor. Slavii de pe teritoriul Macedoniei au primit creştinismul spre sfârşitul secolului al VII-lea şi în prima jumătate a secolului al VIII-lea. Potrivit călugărului Hrabr, după creştinare, slavii s-au chinuit să scrie în limba slavă cu ajutorul literelor latine şi greceşti, dar fără nicio regulă. Întrebuinţarea alfabetelor latin şi grec a durat mulţi ani. În timpul neliniştilor interne, aşa cum a fost erezia iconoclastă, Imperiul Bizantin s-a concentrat asupra problemelor externe. Au dat atenţie, în special, popoarelor slave, care, deşi erau socotite drept nişte „sălbatici”, au devenit obiect al diplomaţiei, al diverselor alianţe şi pacte. Încet-încet, ei au ajuns centrul în cercul cultural-educaţional al Bizanţului. Constantin-Chiril şi Metodiu au fost doi fraţi din Tesalonic, care au ajuns misionari printre slavii din Moravia şi Panonia. Constantin a dobândit numele Chiril cu câteva zile înainte de moarte, când s-a călugărit. El a fost cel mai mic dintre cei şapte fraţi ai familiei şi s-a născut în anul 826 (sau 827). Metodiu a fost mai vârstnic, el fiind născut în anul 815, dar despre numele său nu se ştie dacă era propriu sau dobândit după ce s-a călugărit. Tatăl lor, Leon, era un înalt demnitar administrativ şi militar din cadrul Imperiului Bizantin şi avea sub conducerea 1.000 de oameni. Datorită familiei nobile, cei doi fraţi au primit o educaţie aleasă, studiind materiile de la acea vreme: teologia, filozofia, retorica, gramatica etc. După finalizarea studiilor la Tesalonic, ei s-au despărţit, deoarece Metodiu este ales de către împărat să fie guvernatorul unei provincii slave, iar Chiril merge la Constantinopol, unde se dedică ştiinţei. După finalizarea studiilor, a predat pentru scurtă vreme filozofia, apoi a fost directorul cancelariei patriarhale, dar aceste îndeletniciri nu i-au stârnit interesul. El a fost trimis într-o primă misiune la Califatul arab. Deşi avea doar 24 de ani, impresionează prin vasta sa cultură şi prin cunoştinţele filozofice. După întoarcerea din această misiune, viaţa celor doi fraţi se va schimba drastic. Protectorul lor, Teoctist, a fost un puternic demnitar de la curtea imperială, care le-a înlesnit studiile, dar şi accesul la palat. Din nefericire, acesta moare. Din această cauză, Metodiu părăseşte funcţia de conducător al provinciei slave şi se călugăreşte. De asemenea, fratele său părăseşte capitala şi trăieşte un timp în contemplaţie. Curând, ei sunt chemaţi la palat de către împărat şi trimişi în altă misiune la hazari. Acest popor cu origini turceşti trăia în apropierea Mării Caspice şi ceruse sfatul bizantinilor în legătură cu religia, deoarece fusese ademenit de către evrei şi musulmani. Discursul Sf. Chiril în faţa conducătorilor acestui popor a fost atât de pătrunzător, încât aceştia s-au convertit imediat la creştinism. Relevantă e scrisoarea hanului hazar către împăratul bizantin: „Ne-aţi trimis, Stăpâne, un om sfânt, care ne-a arătat credinţa creştinească cu vorba şi cu fapta. Încredinţându-ne că aceasta este credinţa cea adevărată, am poruncit ca, cei ce o doresc, să se boteze, cu nădejdea că şi noi vom face la fel”. În anul 862, împăratul bizantin Mihail a primit scrisoare de la Rastislav, conducătorul Moraviei Mari, care cerea „Un învăţător care să ne explice credinţa în limba noastră”. Ştiind experienţa lui Chiiril, l-a desemnat să creeze un alfabet slav şi, chiar mai mult de atât, să creeze o limbă slavă literară. În ajutorul lui Chiril a venit şi fratele său, Metodiu. Ca locuitori ai Tesalonicului, amândoi ştiau foarte bine limba macedonenilor slavi din împrejurimile oraşului. Ei s-au angajat împreună să înfăptuiască această muncă titanică. Din mărturiile biografice ale celor doi fraţi, ca urmare a unei rugăciuni, Dumnezeu le-a arătat scrierea slavă, cu care Chiril a creat literele şi a început să traducă Evanghelia „La început a fost cuvântul…”. Această modestă dovadă reprezintă un moment istoric pentru scrierea slavă, eveniment care i-a aşezat pe slavi între popoarele civilizate şi a creat bazele dezvoltării propriei culturi. Alfabetul creat de Sf. Chiril se numeşte „glagolitic”, care provine din cuvântul slav „glagol”, însemnând „cuvânt”. Are 43 de semne slave, din care 27 au valoare numerică (cifre slave).După crearea alfabetului şi după traducerea acelor cărţi ce sunt necesare credinţei şi cultului, Chiril şi Metodiu au fost trimişi în Moravia Mare, unde le-au transmis noile informaţii unor ucenici tineri, care au fost aleşi pentru această misiune de către principele locului. Dar această activitate a fost întreruptă de către Papa Nicolae, care a văzut în aceasta о încercare a bizantinilor de a-i atrage pe slavi. În acelaşi timp, exista şi doctrina falsă a trilingvismului. Papa Nicolae a murit, iar scaunul papal a fost preluat de papa Adrian al II-lea, care a fost foarte binevoitor faţă de activitatea din Moravia şi i-a ajutat pe cei doi fraţi, invitându-i la Roma, unde a binecuvântat cărţile slave. La Roma, istovit din cauza acestei intense activităţi, Chiril moare la vârsta de 42 de ani. Trupul său a fost aşezat în Bazilica Sf. Kliment şi cinstit imediat ca sfânt. De-a lungul istoriei, moaştele sale s-au pierdut, fiind găsită doar o mică parte, care astăzi se găsesc în Biserica Sf. Chiril şi Metodiu din Tesalonic. După moartea fratelui său, Sf. Metodiu a fost hirotonit episcop „pentru toate ţările slave”, după cum se menţionează într-o bulă papală. Totuşi, clericii germani din Moravia nu l-au primit bine, dimpotrivă, l-au pedepsit şi l-au închis într-o mânăstire. După intervenţia papei l-au eliberat şi, astfel, a putut să-şi continue activitatea sa între slavi, traducând în noua limbă un mare număr de cărţi greceşti. Moartea sa a venit rapid, în anul 885, iar slujba de înmormântare a fost ţinută în limbile greacă, latină şi slavă. Iată mărturia biografului: „Popor fără număr s-a adunat cu lumânări şi cu lacrimi să-l însoţească pe bunul lor învăţător şi păstor, cel ce s-a făcut tuturor toate şi a câştigat toate inimile.” Sunt cunoscute, relativ, un număr mic de izvoare în care se vorbeşte despre viaţa şi activitatea iluminatorilor slavi. Despre ei s-a scris în limbile slavă, latină şi greacă. Cea mai mare însemnătate o au izvoarele slave. Ele sunt cele mai credibile date despre viaţa şi activitatea iluminatorilor Sf. Chiril şi Metodiu şi a ucenicilor şi adepţilor lor. O parte importantă din ele au caracter liturgic şi de imn: slujbe, tropare, canoane, jitii. Altă parte din ele sunt texte elogioase: două ode, din care una îi este închinată Sf. Chiril, iar a doua celor doi fraţi. A treia grupă de izvoare o reprezintă izvoarele istorice despre Sf. Chiril şi Metodiu. Datorită muncii Sf. Chiril şi Metodiu, lumea slavă a dobândit un alfabet şi a putut să creeze scrierea în propria sa limbă. Cultul lor a rămas viu până în zilele noastre, în special între popoarele slave, care îi sărbătoresc aşa cum se cuvine. În anul 1980, papa Ioan Paul al II-lea i-a declarat patronii spirituali ai Europei, alături de Sf. Benedict de Nursia, dar ziua lor se serbează cu fast pe 14 februarie, după calendarul catolic. Iar după calendarul ortodox, ei sunt sărbătoriţi pe 11 mai. În Bulgaria sunt sărbătoriţi pe 24 mai, ziua educaţiei şi culturii bulgare şi ziua literaturii slave. În Macedonia, 24 mai e ziua Sf. Chiril şi Metodiu, iluminatorii slavilor. În Rusia, pe 24 mai se sărbătoreşte şi ziua literaturii şi culturii slave. În Cehia, 5 iulie e ziua misionarilor slavi Chiril şi Metodiu. De asemenea, cei doi fraţi din Tesalonic sunt pomeniţi în întreaga lume în diverse biserici, mânăstiri, până şi în universităţi închinate lor. Bune exemple sunt universităţile „Sf. Chiril şi Metodiu” din Skopje (Macedonia) şi Târnovo (Bulgaria) şi ordinul surorilor „Sf. Chiril şi Metodiu”, o comunitate religioasă romano-catolică dedicată ecumenismului, educaţiei şi evanghelizării. În legătură cu numele celor doi misionari creştini este şi Paraclisul care se află în apropierea Universităţii de Ştiinţe Agricole din Bucureşti, care, sub patronatul lor spiritual, realizează o multitudine de activităţi cu caracter religios pentru atragerea studenţilor din campus la o viaţă spirituală. Alfabetul chirilic este al doilea alfabet slav. Acesta a fost creat în Macedonia, unde ucenicii marilor misionari, Sf. Climent, Sf. Naum etc., au continuat sfânta lor activitate. Acest alfabet, care l-a înlocuit pe cel glagolotic, s-a numit „chirilic”, în memoria şi în semn de respect pentru Sf. Chiril, cel care a pus bazele culturii slave şi pe cele ale scrierii slave. Limba slavă şi cultura slavă sunt introduse în biserica română în sec. al X-lea şi se consolidează în secolul următor, ca reacţie la propaganda catolică. Apoi, cărţile bisericeşti care se răspândesc la români sunt scrise în limba veche bisericească, în care au scris Sf. Chiril şi Metodiu, iar grafica nu se schimbă de-a lungul mai multor secole. Îndreptarul ortografic urmează regulile stabilite de reforma patriarhului din Târnovo, Eftimie. Alfabetul chirilic e schimbat după o perioadă de tranzit, în vremea guvernării lui A. I. Cuza (1859-1866).

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ