Deschiderea oficială a expoziţiei temporare ”Conservarea patrimoniului cultural” va avea loc joi, 19 decembrie 2019, la ora 11.00, la Secţia de istorie-arheologie (str. Madona Dudu, nr.14). Conservatorii Muzeului Olteniei Craiova, specializaţi în conservarea artefactelor istorice, etnografice şi a obiectelor care ţin de arealul ştiinţelor naturale, propun publicului craiovean, în perioada decembrie 2019 – februarie 2010, o abordare originală a patrimoniului muzeal, din perspectiva imaginilor şi artefactelor, realizând o pledoarie în favoarea acestui domeniu muzeologic.
Prin această expoziţie, specialiştii Serviciului de evidenţă, conservare şi investigaţii a patrimoniului cultural, din cadrul Muzeului Olteniei, îşi asumă ca obiective principale afirmarea potenţialului ştiinţific al conservării, oferind publicului larg prilejul de a împărtăşi împreună secretele unui domeniu mai puţin cunoscut, precum: metode, studii şi strategii privind conservarea patrimoniului cultural naţional, oportunitatea de a fi la curent cu cele mai inovative metode privind complexul proces al conservării bunurilor de patrimoniu, aparatura de investigaţie modernă, aspecte ale noilor tehnologii utilizate în acest domeniu, precum şi abordarea interdisciplinară a procedeelor de conservare preventivă.
Publicul va putea admira, din perspectiva unei stări de conservare impecabilă, obiecte de patrimoniu deosebite, de o valoare inestimabilă – din ceramică, metal, lemn, textile, hârtie, circuitul expoziţional fiind gândit astfel încât să reprezinte o incursiune valorică în vastul domeniu al conservării patrimoniului cultural naţional, gestionat la nivelul Muzeului Olteniei Craiova.
Expoziţia se doreşte a fi, dincolo de aspectul său teoretic, un mijloc de cunoaştere şi aprofundare a unui domeniu mai puţin vizibil, dar extrem de important în cadrul muzeelor, care asigură, în fond, buna funcţionare a oricăror demersuri expoziţionale, spectaculosul evidenţiindu-se tocmai din îmbinarea diferitelor şi numeroaselor categorii ştiinţifice de obiecte de patrimoniu, pe care conservatorii Muzeului Olteniei le gestionează.
Astfel, obiecte variate din lemn (icoane, pristolnice etc.), lut (amforă romană descoperită în anul 2015, pe şantierul arheologic de la Desa), vor combina în spaţiul expoziţional, într-un mod complex şi inedit, mărturii/artefacte ale valorilor culturale româneşti cu eleganţa şi necesitatea profesională a muncii de conservator, aducând în faţa vizitatorilor piese patrimoniale remarcabile din punctul de vedere al stării de conservare.
Piese rare, pregătite pentru a fi admirate
În cadrul expoziţiei se regăseşte o veche şi valoroasă tipăritură – carte veche: Tetraevangheliar, datat sec. XII-XIII, intrat în colecţia Muzeului Olteniei în februarie 1975, cu text scris în limba greacă, cu caractere greceşti, scriere minusculă cu cerneală ferogalică. Inedit este faptul că manuscrisul este realizat la Constantinopol şi cuprinde cele patru Evanghelii, a lui Matei, Marcu, Luca şi Ioan, fiecare evanghelie prezentând titlul încadrat de un frontispiciu rectangular sau în forma literei π frumos ornamentate, pe foiţă de aur cu coloranţi naturali vegetali.
Expus graţie stării de conservare impecabile în care se găseşte, manuscrisul face parte din Colecţia „Carte veche”, pergament, conţine 293 file scrise din care 6 sunt din hârtie manuală, fascicol ataşat ulterior probabil în prima jumătate a secolului al XIV-lea, restul filelor fiind din pergament din piele de viţel.
De asemenea, publicul craiovean va putea admira o gamă de obiecte de patrimoniu pe suport metal, semnificativ prin etalarea expoziţională fiind Tezaurul de la Motoci, comuna Mischii, din Colecţia „Numismatică greacă- argint”, ce cuprinde imitaţie tetradrahmă Filip al II-lea tipul Aninoasa, sec. II – a Chr., zece piese de argint.
Pe suport hârtie, va fi expusă o bancnotă românească cu valoare de 10 bani, emisă la 1917 de Ministerul de Finanţe al României, apreciată ca fiind cea mai mică bancnotă din lume, potrivit World Records Academy, având dimensiunea unui timbru.
Va fi expusă şi o piesă naturalizată (împăiată) – Egreta mare- Ardea alba, intrată în colecţia Secţiei de ştiinţele naturii în septembrie1951, o piesă cu o deosebită valoare faunistică şi documentar-ştiinţifică reprezentând o specie acvatică migratoare, cosmopolită, declarată monument al naturii în ţara noastră din anul 1933. Starea sa de conservare este una optimă şi necesară în condiţiile în care specia este inclusă în Cartea Roşie a Vertebratelor din România, fiind considerată periclitată pe plan naţional. Egreta mare este protejată prin legislaţia naţională şi internaţională (inclusiv Directiva Păsări a UE/ 2011).
Pentru publicul pasionat de obiecte etnografice, conservatorii au inclus în expoziţie obiecte deosebite din Colecţia „Maria Tănase”, un caval şi un clarinet din Colecţia de Instrumente Muzicale a Secţiei de etnografie a Muzeului Olteniei.
Echipamentul de conservare, expus publicului
În cadrul expoziţional creat, va fi etalată şi aparatura utilizată de specialiştii conservatori pentru monitorizarea, înregistrarea şi controlul factorilor de microclimat în cadrul expoziţiilor şi în depozitele Muzeului Olteniei: termometru, termohigrometru – afişează temperatura şi umiditatea relativă; termohigrograful – înregistrează temperatura şi umiditatea relativă; psihometrul – înregistrează temperatura şi umiditatea relativă; luxmetrul – afişează intensitatea luminoasă; termohigrometru de perete – afişează temperatura şi umiditatea relativă, dezumidificatorul – utilizat pentru scăderea umidităţii relative, umidificatorul – utilizat pentru creşterea umidităţii relative.
În condiţiile în care funcţionarea oricărei forme de discurs expoziţional depinde de starea de conservare a obiectelor de patrimoniu, iar conservarea bunurilor culturale constituie una din principalele funcţii ale unei instituţii muzeale, prin acest demers expoziţional considerăm că este necesară cunoaşterea de către publicul larg a aspectelor care ţin de procedura de conservare.
Este vital ca publicul să realizeze importanţa muncii de conservare într-o instituţie muzeală, căci conservarea preventivă reprezintă singura cale prin care bunurile culturale pot fi apărate de procesele inevitabile de degradare, pentru că numai prin măsuri de conservare poate fi blocată acţiunea factorilor fizici, chimici şi biologici implicaţi în procesele de degradare.
Acţionând direct asupra factorilor respectivi, adică asupra umidităţii, oxigenului, gazelor reactive, temperaturii şi luminii, vor fi blocate procesele chimice sau fizice pe care aceştia le-ar putea provoca, prevenind astfel efectele lor distructive.
Adesea, conservatorul desfăşoară o serie de activităţi, unele dăunătoare lui, prin tratamentele pe care le aplică pentru protejarea şi conservarea bunurilor culturale, adesea fiind şi alături de arheologi pe şantierele arheologice, pentru salvarea pieselor descoperite, participând direct şi la inventarierea bunurilor culturale şi la clasarea lor.
