Al cincilea deget, dar ce mână!

0

Plecată cu gânduri mari la Campionatul European din Suedia (4-18 decembrie), naţionala de handbal feminin a României a demonstrat, fie şi în lipsa unei medalii, că e o forţă de primă mână. A cedat în faţa noii campioane continentale, Norvegia, la două goluri (Franţa, care a cucerit bronzul, a pierdut la o diferenţă de patru). A îngenuncheat campioana olimpică en titre, Rusia, şi tradiţionala noastră adversară Ungaria. După şase ani de secetă, ”tricolorele” pregătite de Ambros Martin au administrat croatelor o ploaie de goluri şi un eşec în cinci trepte. Cehoaicele s-au recunoscut şi ele învinse după o bătălie acerbă. Clientă de lux a unor rivalităţi cu miză, Danemarca lui Jorgensen uneltea cu asupra de măsură pe seama Cristinei Neagu, ”world class”, a coechipierelor sale. Şi avea să ne strecoare în anticamera semifinalelor tristeţea unui insucces de o manieră şi morală pe care le voiam apuse: când Cristina nu merge, nimic nu merge. Acuzând un marcaj de totul sau nimic, ceea ce noi nu am făcut cu principalele aruncătoare daneze, Neagu a înscris din joi în paşti, bătând în retragere şi în meciul următor. În privinţa adversarelor, efectul uriaşei lor risipe de energie s-a resimţit în semifinala cu Olanda, încheiată pe tobogan. Fără Cristina Neagu şi Paula Ungureanu, România (pentru a 11-a oară, din 12 ediţii, la un turneu final) a dat, în fine, piept cu Germania în disputa pentru locul 5, nefiind prea mult, dar fiind ceva. O Germanie care pe unde ne-a prins ne-a sancţionat. Dincolo de regretul că n-au putut accede pe podium, ”tricolorele” s-au agăţat de gol cu încrâncenare şi speranţă. În ultimele secunde, Cristina Zamfir (originară din Slatina, componentă a echipei SCM Craiova) a recuperat ”clisterul” şi a înscris golul izbânzii în poarta excelentei Woltering, ambele accidentându-se şi dând emoţii întregii asistenţe. A fost o  răbufnire de orgoliu, o lecţie de sacrificiu dusă fără drămuire până la capăt. După rocada cu Dedu, o altă craioveancă, Iulia Dumanska, reuşise să pareze două aruncări de la şapte metri, decisive pentru pecetluirea scorului. Bilanţul? Europenele din Suedia ne-au devansat prin ”careul de aşi” Norvegia, Olanda, Franţa, Danemarca. Poate cu excepţia ”Ţării fiordurilor”, oricare dintre ele, într-o zi de formă pentru elevele lui Ambros Martin, ar furniza o pâine de mâncat. Gândiţi-vă, în rest, la naţionalele care au terminat în urma României, între locurile 6 şi 16, asta neînsemnând că stăm pe prea neşifonabile roze. Cu atât mai mare e meritul antrenorului iberic în reconstrucţia unei generaţii de handbaliste despre care cu siguranţă vom mai auzi. De s-ar maturiza mai repede jucătoarele care vin, de s-ar trece mai cu milă jucătoarele care pleacă…