Întâlnire cu „coletul” Antonie Solomon: „Acolo nu mai ai nume, acolo eşti colet!”
Mircia Gutău a povestit în ce împrejurări l-a întâlnit, la Penitenciarul Colibaşi, pe primarul Craiovei, Antonie Solomon. Gutău a menţionat că aceasta fost singura dată când a zâmbit în cei doi ani de detenţie: „În aprilie 2010, când eram arestat la Colibaşi, după cereri multiple ca să ies la muncă, m-au scos la bucătărie, la munca de jos, la curăţat, la făcut, la măturat, la toate. Se muta bucătăria dintr-o parte în alta şi acolo nu e nimic automatizat. Era o remorcă de tractor la care era pusă o oişte. Pe oişte erau patru verigi de care trăgeau patru deţinuţi şi alţi şase deţinuţi împingeam la remorcă. Eu eram unul dintre cei care împingeam la remorca din spate. Nu mai erau cai putere, erau deţinuţi putere. Se muta bucătăria dintr-o parte în alta şi impingeam la un deal. Din faţă, de la camera de primire, văd prin ploaie un deţinut care venea. În faţă era un poliţist cu umbrela, deţinutul în spate şi în spatele acestuia, un mascat. Şi poliţistul striga „alo, salonul 3! Venim cu un colet!”. Acolo nu mai ai nume, acolo eşti colet! M-am uitat să văd ce colet era. Era un deţinut care avea hainele răvăşite, dar avea pe umăr o husă, în care avea un costum. Mă uit pe husă şi văd ”Pierre Cardin”! Mă întreb cine dracu e ăsta care vine la închisoare cu Pierre Cardin. Când mă uit, era primarul Solomon!” (…) Mi-am adus aminte că, la alegerea lui Băsescu, s-a făcut o mare întâlnire la Craiova, unde şi eu am dus 54 de autobuze cu oameni. Băsescu a vorbit acolo şi a zis ”ne mândrim cu oamenii care au făcut ceva în sud!”. Eram patru primari ai Partidului Democrat în zone în care era PSD! Îl ia pe primarul Gheorghe de la Turnu Severin şi pe Vâlcov de la Slatina de mână şi-i duce pe culoar ca la prezentarea de modă şi lumea aplauda. Apoi, mă ia pe mine şi pe Solomon! Şi eram cei mai buni… După trei luni, am văzut că amândoi eram acolo”.

Despre arestul poliţiei de la Bucureşti: în cameră cu şobolanii şi cu un nebun
Primarul a mai spus că, în toată perioada detenţiei, cel mai greu i-a fost în aresturile diferitelor inspectorate ale Poliţiei. El a relatat un episod tragi-comic din arestul de la IPJ Bucureşti: „Am fost dus la arestul preventiv de la Bucureşti, la arestul poliţiei, la minus doi, în care vezi o gaură din care vezi aerul, în care camera este 3 /3, şi în care sunt nouă paturi. Atenţie! Uşa la intrare, în stânga trei paturi cu etaj, în dreapta trei paturi, la capăt trei paturi şi aici rămâne un loc liber în care este un veceu turcesc şi în care trebuie să-ţi faci nevoile. (…) M-am suit la etaj şi am văzut cum urcau şobolanii, cum urcau pe canal. Când i-am văzut pe patură la colegii de la etajul I, m-am dat repede jos şi i-am fugărit să meargă înapoi pe canal şi am pus sticla cu apă. (…) Nu dormeam noaptea, şi văd pe unul că se scoală într-un tricou şi se plimbă prin cameră. A spus că e condamnat la 22 de ani. Şi avea prinsă de penis o sticla de apă, jumătate plină cu apă, cu aţă, şi se plimba, că a visat el şi a citit el că i se lungeşte penisul cu 7 centimetri în 5 ani. Şi i-am spus:”Omule, la ce mai ai nevoie de penis după ce stai 22 de ani aici?”

Aiud: cu pătura în cap pe veceul din mijlocul celulei
Mircia Gutău a vorbit şi despre condiţiile umilitoare de la Aiud: „De la IPJ m-au transferat, când dosarul s-a dus la Alba Iulia, m-au transferat la Aiud. La Aiud în secţia veche este greu de imaginat. Este o ţeavă prin care curge un pic de apă, în cameră, este veceul la fel, aşa-zisul veceu. Nu ai intimitate, mergeam cu un prosop mare, mi-l puneam în cap, sau cu pătura, de faţă cu ceilalţi colegi. E ceva greu de imaginat. Pătura în cap ca să stai la veceu, altă soluţie nu ai”.

În arestul IPJ Vâlcea: ”Calc-o, mă!”
„Era o plasă de sârmă la geam, şi geamul era deschis spre exterior. N-ai cum să-l tragi să-l închizi tu din interior din celulă. Şi mai eram cu cineva, căruia îi ştiu vocea, şi acum o aud aşa în ureche. În faţă era un ARO 244 – spune ‘Porneşte-o!’. Se suie şoferul, porneşte ARO-ul. ‘Calc-o, mă! Calc-o, mă!’. Tot fumul ăla ieşea de pe ţeavă şi intra în celulă. Vreau să vă spun că prima reacţie a fost să mă duc să închid geamul. Cum să-l închizi, că ai o plasă de sârmă foarte deasă, n-aveai cum să tragi. Şi atunci, singura soluţie a fost să ne aşezăm repede, urgent, că ne asfixiam, cu faţa pe ciment, să iau un pantof, să fac o pârghie la uşă, să casc uşa, şi, cu gura, eram amandoi la uşă să respirăm aer de pe hol. Până aici s-a ajuns! Asta-i umilinţa pe care o înduri. În democraţie!”

Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ