-Întâlnirea de la Slatina a marcat si începutul Săptămânii dedicate combaterii violenței împotriva femeilor. Ce acțiuni concrete derulați în această săptămână?

Întâlnirea de la Slatina a deschis oficial Săptămâna dedicată combaterii violenței împotriva femeilor, dar mesajul meu este că nu trebuie să reducem acest subiect la șapte zile din an. Am semnat acolo Pactul pentru Demnitatea și Siguranța Femeilor, împreună cu colegele mele din întreaga regiune Sud-Vest Oltenia, tocmai pentru a sublinia că această luptă trebuie dusă zilnic, nu doar în perioada unor campanii tematice.

Evenimentul de la Slatina a însemnat mai mult decât o dezbatere: a fost un moment de solidaritate regională, în care am stabilit direcții clare — prevenție, educație, colaborare instituțională și consolidarea serviciilor de sprijin pentru victime. Am discutat despre necesitatea accelerării intervenției în cazurile de risc, despre importanța informării femeilor cu privire la drepturile lor și despre crearea unor rețele funcționale între instituțiile locale.

În ceea ce privește această săptămână, da, organizăm activități de informare, dar vreau să subliniez un lucru esențial: cu o floare nu se face primăvară. Nu putem reduce combaterea violenței la un calendar simbolic. Este vorba despre ce facem ca societate în mod constant — despre cum sprijinim femeile vulnerabile, despre cum întărim instituțiile, despre cum schimbăm mentalități și despre cum reacționăm de fiecare dată când auzim de un caz de abuz.Violența nu încetează după această săptămână, deci nici eforturile noastre nu trebuie să înceteze. Acest pact pe care l-am semnat reprezintă un angajament pe termen lung, nu o acțiune punctuală.

– Violența împotriva femeilor este o problemă complexă, de la  violența fizică, sexuală, economică, psihologică până la violența cibernetică. În Pactul pe care l-ați semnat la întâlnirea de la Slatina ați avut în vedere această multitudine de forme de violență? Sau doar pe cea fizică?

Da, atunci când am semnat Pactul pentru Demnitatea și Siguranța Femeilor la întâlnirea de la Slatina, am avut în vedere întreaga gamă de forme de violență împotriva femeilor, nu doar violența fizică. Ne-am concentrat asupra violenței fizice, dar și sexuală, psihologică, economică și cibernetică. Toate acestea sunt manifestări ale aceluiași fenomen extrem de îngrijorător și pervers: violența împotriva femeilor, care afectează direct victimele și, indirect, întreaga comunitate.

Violența fizică este vizibilă și, de multe ori, poate fi tratată ca o urgență imediată. Dar violența psihologică, economică sau cibernetică este la fel de periculoasă și de greu de detectat. Ea subminează autonomia și stima de sine, limitează libertatea victimelor, creează frică și izolare, și poate persista ani de zile, chiar și după ce agresorul nu mai face parte din viața lor.

Efectele sunt resimțite și de copii. Un copil care asistă la abuz, indiferent că este fizic, verbal sau economic, este marcat pe termen lung. Experiența traumelor domestice le poate influența dezvoltarea emoțională și socială, sănătatea mentală, performanța școlară și relațiile viitoare. În plus, există riscul ca acești copii să reproducă, la rândul lor, tiparele de agresivitate sau de supunere în viața adultă. Practic, violența din familie lasă cicatrici invizibile care pot afecta întreaga generație viitoare.

De aceea, în Pact ne-am asumat să abordăm toate aceste forme de violență, să susținem prevenția, educația și consilierea, și să colaborăm cu autoritățile pentru intervenții rapide și eficiente. Este un fenomen complex, care necesită acțiune continuă și responsabilitate permanentă din partea societății, nu doar intervenții punctuale sau campanii ocazionale.

– Ați fost senator al României în mandatul  2020-2024. Ce demersuri ați întreprins împotriva abuzurilor față de femei?

Pe lângă activitatea mea parlamentară, am intrat în Senat cu o experiență solidă din profesia de notar public, unde m-am confruntat direct cu situații sensibile, inclusiv cazuri de violență domestică sau abuz asupra femeilor și copiilor. În biroul notarial am fost adesea martora unor povești dureroase, în care femeile căutau sprijin juridic pentru a-și recăpăta siguranța și demnitatea.

Această experiență practică m-a ajutat să înțeleg mult mai bine cât de fragile sunt uneori mecanismele de protecție și cât de mare este nevoia ca statul să intervină ferm și prompt. Tocmai de aceea, în mandatul de senator am susținut cu atât mai mult legile privind monitorizarea agresorilor, întărirea ordinelor de protecție și sancționarea severă a abuzatorilor. Am tratat fiecare demers legislativ nu ca pe o procedură tehnică, ci ca pe o șansă reală de a schimba viețile unor oameni aflați în suferință.

Ca senator de Vâlcea şi m-am implicat constant în protejarea femeilor şi a copiilor vulnerabili, împotriva violenţei domestice. Am susţinut legi menite să întărească protecţia victimelor: monitorizarea agresorilor, aplicarea reală a ordinelor de protecţie şi sancţiuni mai ferme pentru cei care abuzau de vulnerabilitatea altora. În paralel, am promovat campanii de conştientizare în judeţul Vâlcea şi am cerut autorităţilor și comunității să nu mai minimalizeze suferinţa femeilor agresate.

-În pofida înăspririi legislației naționale în domeniul  violenței domestice,  abuzurile față de femei continuă și capătă uneori aspecte capitale. Ce credeți că lipsește din aceste legi?

Legislația națională în domeniul violenței domestice este, în mare parte, una bine concepută și adaptată la realitățile actuale. Problema nu constă atât în lipsa legilor, cât înaplicarea lor efectivă și în modul în care autoritățile își exercită sau nu responsabilitatea. Vedem frecvent situații în care ordinele de protecție nu sunt respectate, intervențiile întârziate și victimele rămân vulnerabile chiar după ce legea ar fi trebuit să le protejeze.

Aplicarea riguroasă a legii, combinată cu măsuri de prevenție și educație, rămâne cheia pentru a reduce efectele devastatoare ale violenței domestice, atât asupra femeilor, cât și asupra copiilor care asistă la aceste abuzuri.

– Există foarte multe cazuri de violență fizică domestică asupra bărbaților: bărbați vârstnici, bolnavi sau aflați în situații teporare de vulnerabilitate. În România, acesta este un subiect aproape tabu;  inclusiv legislativ. Ce ar trebui întreprins aici?

Legea românească nu discriminează între victime de violență domestică; ea protejează pe oricine se află în situație de vulnerabilitate, fie femeie, bărbat, copil sau persoană vârstnică. Nu este vorba despre femei sau bărbați, ci despre agresori și victime. Faptul că femeile sunt mai frecvent victime nu exclude existența bărbaților care suferă abuz, iar legislația actuală le oferă același cadru de protecție.

Ce este important este ca autoritățile să trateze fiecare caz cu aceeași seriozitate, să acorde sprijin și protecție efectivă, indiferent de genul victimei. Combaterea violenței domestice nu trebuie să fie selectivă; este responsabilitatea societății și a statului să protejeze pe toți cei aflați în pericol.