Guvernul condus de Ilie Bolojan a prezentat cel de-al doilea pachet de reforme, un set de măsuri cu impact direct asupra administrației publice. Documentul prevede eliminarea a peste 6.000 de posturi din sistem, o mișcare ce vizează reducerea cheltuielilor și eficientizarea activității instituțiilor. În paralel, sunt introduse limite stricte pentru durata mandatelor funcțiilor de conducere, astfel încât acestea să nu mai fie deținute ani la rând de aceleași persoane. De asemenea, procedurile de numire și evaluare a angajaților vor fi revizuite, în încercarea de a crește meritocrația și responsabilitatea în sectorul public.
Proiectul urmează să fie trimis Parlamentului, unde se anunță dezbateri aprinse. Reducerea masivă a posturilor și limitarea mandatelor ar putea întâmpina opoziție din partea sindicatelor și a partidelor cu influență în administrațiile locale, care vor argumenta că aceste măsuri riscă să blocheze funcționarea unor servicii esențiale. Pe de altă parte, susținătorii reformei susțin că măsurile propuse sunt prea „blânde“ și doar o restructurare profundă poate eficientiza aparatul de stat și poate reduce risipa de fonduri publice.
Pensiile speciale, „o nucă prea tare“
Reforma, descrisă de guvern ca fiind una dintre cele mai importante din ultimii ani, este însă umbrită însă de absența unei măsuri așteptate de societate, respectiv modificarea legislației privind pensiile speciale. Premierul Bolojan a vorbit în repetate rânduri, în ultimele luni, despre necesitatea tăierii privilegiilor și recalculării acestor pensii pentru a readuce echitatea în sistem. Faptul că reforma pensiilor speciale nu se regăsește în pachetul actual i-a determinat pe mulți să considere că Executivul a ales să evite unul dintre cele mai sensibile subiecte, lăsând deschisă întrebarea dacă promisiunea va fi respectată.
Pachetul doi de măsuri al Guvernului Bolojan este, fără îndoială, o încercare ambițioasă de a reseta administrația publică. Dar, fără includerea reformei pensiilor speciale, rămâne incomplet și riscă să fie perceput ca un pas important, dar insuficient, în direcția unei schimbări reale.