Taman se pusese de fiertura cu grâu IRES. Sondajul scoate în evidenţă o aplecare (sic!) a tineretului de până în 35 de ani, soră cu naufragiul unei ţări. Într-o proporţie copleşitoare de 70 la sută, junii noştri iau serios în calcul să plece temporar sau definitiv în străinătate. Ce forţă de muncă, fizică şi intelectuală! Ce PIB risipit pe alte meridiane şi paralele, pe lângă PIB-ul repatriat din România de firmele străine! Ce îi scoate pe tineri din sărite încât să-şi ia hamul şi praştia şi să se care unde-or vedea cu ochii? Răspunsul e unul pe care îl ştim cu toţii şi pe care îl tot rostogolim. Lipsa locurilor de muncă şi implicit a salariilor ca în Vest ar fi una din cauze. Apoi, şcoala românească s-a degradat în ultimul hal. Or, românii identificaţi ca fiind „de pretutindeni” de asta s-au cărat, ca să le asigure copiilor un viitor cel puţin decent. Şi pe-acolo te taxează, dar mai cu milă. Te lasă şi pe tine să respiri, ba chiar ţi se întinde o mână de ajutor. România a devenit, din păcate, o ţară binevoitoare pentru ai săi pe poarta de la ieşire şi foarte mofluză pe poarta de la intrare. Are categorii sociale care rivalizează în fiţe cu mulţi dintre occidentali, dar şi familii cu copii care nu au ce pune pe masă. Tineretul, întorcându-ne la cei 70 la sută, se regrupează antisistem în aşteptarea alegerilor ca ultimă încercare de a schimba ceva fundamental, dar având şi bagajele trase la uşă. Coincidenţă, în astfel de vremuri confuze apare la televiziuni economistul-şef al Băncii Naţionale a României, Valentin Lazea, cu un discurs care şi-a atras multe critici. Parcă trăgându-ne de urechi fiindcă n-am fost cuminţi, acesta ne atenţionează că n-ar trebui să ne aşteptăm la o creştere a nivelului de trai, „deja trăim peste posibilităţi”. Averile ilicite, paradisurile fiscale şi viaţa de huzur se încadrează probabil la „sub posibilităţi”. Între timp, Casa de Pensii face cunoscut că 1,5 milioane de seniori nu vor primi un sfanţ la majorările anuale. Suntem îndemnaţi de „specialistul în avertismente al moşiei lui Isărescu” să sortăm plasticele, să refolosim lucruri, ca şi cum nu am călca zilnic prin magazinele second hand. Să nu mai călătorim cu avionul, ci cu trenul, şi alte asemenea poveţe de doi bani, deşi cu burtă. Profesorul de economie Mircea Coşea şi alţi asemenea reputaţi analişti au remarcat că Banca Naţională nu ar trebui să fie un fel de elită a societăţii în situaţia în care economia pierde, iar cetăţenii sunt din ce în ce mai strâmtoraţi. Noi spunem altceva. Asta le mai trebuia celor 70 la sută dintre tinerii de până în 35 de ani ca să-şi ia gândul de a mai prinde rădăcini acasă. O soluţie de a mai trage câinii de coadă ar fi să deschidă ateliere de reparat încălţăminte, ceasuri. Sau, mai ştii?, să se înregistreze la Bitcoin Bank.
