La numai o lună distanţă de Ziua Culturii Naţionale, avem, prin lege, Ziua Naţională a Lecturii, dovadă că prima nu a inclus-o şi pe a doua. Să ne intre bine în cap: una e cultura şi alta e lectura. Dar, ca într-o reclamă de bucătărie, asta nu e totul. Ar mai trebui, într-un secol al butonării, şi o zi a scrisului de mână. Prima lecţie – cum se ţine între degete un pix. Revenind la ZNL, ni s-au reamintit statistici cu care ne facem de pomină, ca şi cum nu ne-am făcut până acum cu abandonul şcolar şi cu tavanele care cad în capul celor ce mai intră în câte-o clasă. Românii citesc mai puţin de cinci minute pe zi. Ba pardon, numai pe telefoane citesc o treime din zi, separat subtitrările. Următoarele date, conform unui barometru EUROSTAT, ne turtesc fesul pur şi simplu. 68 la sută dintre noi nu au citit nicio carte în ultimul an. Ar fi o explicaţie: au citit atât de multe în anii precedenţi, încât pe ultimul l-au rezervat odihnei. 35 la sută nu au citit niciodată o carte, dar s-ar fi impus precizarea vârstei acestora. Cu cât înaintezi în timp, cu atât creşte perplexitatea. Nicio carte citită într-o viaţă de om?! 20 la sută citesc o dată pe lună. Acest o dată însemnând anume cât ? O pagină, două? În fine, 8 la sută citesc zilnic, nu absolviţi de aceleaşi întrebări. Una peste alta, poate şi pentru că alţii le culeg sparanghelul, 16 la sută dintre germani se laudă cu o carte citită pe an. Carte, generic, nu ne lămureşte. Tehnică, beletristică, de pedagogie? Şi aici e de forat apropo de sondaje, încercând să plasezi lectura la un nivel sensibil mai ridicat. Aşadar, avem o zi pe an, în februarie, dedicată lecturii. Mai oportună ar fi fost poate în perioada estivală, când orice turist e ispitit să ia cu el şi o carte. Să nu facem însă din asta ziua mântuirii neamului prin „patima cititului”. Astfel de „zile”, chiar şi recunoscute de varii organisme internaţionale, nu înseamnă decât foarte puţin în complexitatea vieţii. Ce înseamnă Ziua de luptă împotriva cancerului, sau împotriva fumatului, sau împotriva sedentarismului, sau împotriva drogurilor? Unele sunt de tot ridicolul: Ziua sănătăţii la locul de muncă – cine tuşeşte pleacă – , a zonelor umede (nimic urologic!), ziua spălatului pe mâini. Dar pe călcâie? Să ne aşteptăm la ziua săpunului, a schimbării lenjeriei intime, a batistei. Sunt îndeletniciri şi trebuinţe pe care omul şi le-a rânduit practic, la „înţelegere” cu natura. Uitându-ne cum suntem ghidaţi de cei pe care chiar noi i-am votat, ne punem întrebarea dacă nu ar fi necesară şi o zi de luptă împotriva minciunii. Şi nu o zi, ci o săptămână, cum e a patimilor, sau o lună cum e a curăţeniei. Adevărat, în vocabularul modern „minciună” nu există. Există „manipulare”. Mi-l închipui pe bătrân: „Spune-mi bă adevărul, iar mă manipulezi?…”
