Încep nunţile, mergem la Euro

0

S-a întors mortul de la groapă, ca şi cum Israel – România 1-2 nu s-ar fi jucat la Felcsut, în Ungaria, ci la Filiaşi, în Oltenia. Cei unsprezece din dreptul Tel Avivului nu au rezistat ritmului draconic pe care îl presupune disputarea a trei partide în şapte zile, în vreme de război. Au cedat la Nămoloasa de Priştina, au combinat cât au putut în alcătuirea variantei optime pentru Pancho Arena şi în general au etalat un spirit de luptă pentru calificarea la Euro 2024 mult peste posibilităţi la ora meciului. Au înscris în poarta lui Moldovan la numai două minute după fluierul de start al francezului François Letexier, dar cei care s-au speriat cel mai mult de acest vârtej au fost tocmai ei. Prima „ispravă”: ni l-au făcut erou pe George Puşcaş, genovezul. În Serie A, într-un clasament al fotbaliştilor performanţi, killerul lui Glazer, din care mingea a sărit ca din zid, figurează pe ultimul loc. L-au contestat în egală măsură şi pricepuţii şi nepricepuţii, pe bază de filtru cristalin, privind evoluţia echipei naţionale. Inspiraţia lui Iordănescu de a-l include în formula de start cu Israel s-a dovedit apostolică. Se poate apuca de repictat Capela Sixtină. România poate merge la cules sparanghel nemţesc chiar de pe locul 1 în grupă, dacă, marţi (după închiderea ediţiei Indiscret), „tricolorii” vor scăpa neazvârliţi de pe şină de acarii lui Murat Yakin, cărora nu le-a ieşit decât 1-1 cu naţionala Kosovo pe St. Jacob Park din Basel. E rândul „tricolorilor” de a se speria sau nu de încoronarea en fanfare în grupă. Presa din Ţara Cantoanelor a luat foc, presa mioritică a luat viteză. Avem pe masă varianta horror şi varianta bună de furat mireasa în perspectiva tragerii la sorţi din 2 decembrie, de la Hamburg, a grupelor CE. După ce ne-am împăcat în sărăcia noastră cu ideea unui fotbal pe care, la nivel de ligă altoită cu prefix, abia de îl pupă Conference League, întoarcem din drum ortul popii. Fum alb, avem fotbal! Celui care îi va mai blama pe Burleanu şi pe ai lui i se va tăia limba. Lucescu tată şi fiu merg mai departe în rescrierea fotbalului actual prin Iordănescu tată şi fiu. L-am văzut pe tata Puiu cu nişte cearcăne de parcă toată noaptea ar fi suit cărbuni în pod. Sunt convins că şi-a pândit fiul. După 8 ani de căutări în deşert, dăm de apă proaspătă. Ne-am calificat la Euro 2024 şi, fără ipocrizie, ar trebui să se bucure şi cel din urmă contestatar al lui Puşcaş. Sau al lui Ianis Hagi, fiindcă nici el nu a rămas necârpit până să descindă la Alaves. Nu prea avem argumente solide (plouă mult pe la noi), dar bine ar fi ca Felcsut să însemne naşterea unei generaţii mai puţin sau deloc risipitoare de trecut. Ni se spunea „brazilienii Europei”. Să nu mergem pe fentă, cum că Brazilia n-are ce căuta la anul în Germania.    

Facebook Comments