Civil de pe margine, mă întreb mai întâi de ce milităria a fost urcată în pod, despre serviciul obligatoriu fiind vorba. Acesta este viabil în cel puțin zece țări europene, dar trendul urcă încet și sigur. Polonia reintroduce milităria obligatorie în 2024, iar Norvegia în 2025, bărbați și femei. La noi, prima tentativă de acest fel a eșuat în urmă cu opt ani. Îmi închipui „frenezia” care i-a cuprins pe tinerii cu vârsta potrivită luării la oaste. Nicolae Ciucă însă e ferm pe poziție: „Trebuie să se revină la armata de masă cu rezerve la nivelul întregii societăți”. Am înțeles, s’trăiți, dar de ce s-a renunțat la ea în 2006 când venea din 1868? A servit în Războiul de Independență din 1877, a răspuns la ordin în primul război mondial, apoi în al doilea și acum ce facem? Pentru că în cei 17 ani, s-a pierdut o însemnată parte de rezerviști. În schimb, au apărut fracturi sistemice. Una din ele: frica de armată. Alta: educați în spiritul globalizării, tinerilor le lipsește patriotismul. După 2004, când am aderat la NATO, am lăsat-o mai ușor, țara contribuind cu un anumit procent din PIB. Cele mai uzitate expresii în spațiul civil au fost „umbrela NATO” și Articolul 5 (din Tratatul de Aderare). Numai ploaia în exces n-am rezolvat-o sub „umbrela NATO”! Cât privește Articolul 5, gândind noi că vom scoate castanele din foc mai mult cu mâinile altora, săriserăm exact peste articolul în care „părțile vor menține și dezvolta capacitatea individuală și colectivă de a rezista atacului armat”. Invazia rusă în Ucraina a mai deschis un ochi de fereastră: nu există armată în timp de pace care să nu aibă o anumită rezervă. Or, numărul rezerviștilor a scăzut atât de periculos, încât e pusă în pericol siguranța națională. Un sondaj Avangarde învârte cuțitu-n rană: doar 31 la sută dintre cei apți militar ar pune mâna pe armă, în timp ce 28 la sută s-ar urca în primul avion. Sunt experți care consideră că reintroducerea serviciului militar obligatoriu ar putea fortifica sentimentul de patriotism și ar crește nivelul de pregătire al armatei pentru situații de criză. Încă nu i-am întrebat pe cei 28 la sută de ce recurg la un asemenea gest când patria îi așteaptă să dea piept cu inamicul, dacă va fi și va fi. Așa cum nu i-am întrebat pe cei care, cu milioanele, și-au părăsit țara. Cert este că în pofida strâmtorărilor, unele la limită, pe lângă drepturile prevăzute de constituție, sunt prevăzute în articole și obligațiile cetățenești. Aici, frumos zicea ce zicea vizavi de patrie și îndatoriri un președinte american, pe numele său J.F. Kennedy. „Armata de masă cu rezerve”, de care vorbea generalul Nicolae Ciucă, nu trebuie să fie una a sinucigașilor. Timpul nu are răbdare. Știți niște pastile de suflet care să repare patriotismul pierdut?…
