Un prozator eruptiv: corăbianul… Ned Orson

0

Născut la 13 iulie 1965, Ned Orson (pseudonimul lui Florin Istrate) a debutat în 2010 cu un roman întâmpinat elogios de critica literară, „Arhipelagul”, Editura Paralela 45. Acțiunea se petrece în secolul al XVI-lea, când olandezii, mare putere navală între alte asemenea puteri, își stabilesc primele baze în arhipelagul indonezian. Ned Orson s-a angajat încă din debut la o scriitură extrem de pretențioasă, având în vedere locul acțiunii și timpul, nu în ultimul rând obiceiurile, tradițiile și exotismul acelor îndepărtate zone terestre. Un copil, Thomas Kott, pe măsură ce se maturizează, nu doar că reușește să facă față rigorilor vieții care îi este străină, ci devine reper de conduită, de credință și onoare. În linii mari, știu că prozatorul în devenire trebăluise  în marina comercială, apoi, revenit pe uscat, a abordat științele juridice. La Editura Polymnia, din Tulcea, orașul în care locuiește, corăbianul nostru publică în 2014 un alt roman, inspirat, pentru schimbare de registru, din realitățile de odinioară ale Deltei. În plus, el își poartă cititorii prin alte lumi „de poveste”, cum ar fi cea nomadă, dar și Oltenia, ba chiar o insulă grecească. Tudor Cernencu trăiește o poveste de iubire cu Zina, țiganca adusă în Deltă spre „a se lua”. Titlul romanului – „Braconierii”. În subtext, braconierii de drame erau pe atunci lucrătorii din securitate. Criticul George Volceanov nu ezită să-l apropie pe Ned Orson de Jean Bart, Radu Tudoran, Mihail Sadoveanu. Poate mai puțin Sadoveanu și mai mult Gorki, ale cărui nuvele au stat la baza filmului „Șatra”, regizat de Emil Loteanu. Avem acolo, prin hoțul de cai Zobar și frumoasa Radda, prototipul celor doi din „Braconierii”. L-au apropiat pe oltean chiar de Fănuș Neagu (într-adevăr, pâlpâie în paginile cărții „luminișuri” metaforice) sau de Marin Preda cu al său „Cel mai iubit dintre pământeni”. Nu e de glumit, destule celebrități ale genului prin preajma sa! Cele două romane au fost gândite și ca „producții de export”, bat ca atmosferă până la Jack London și Hemingway. Întrebat de criticul Alex Ștefănescu de ce Ned Orson, Florin Istrate, cel din buletin, a răspuns: „Pentru că așa cartea se caută mai bine”. Nu neg. Dimpotrivă, în mintea cititorului Ned relaționează în străineză cu Thomas. Ce ne facem însă cu Tudor Cernencu și Matei Brunul? Uimit de prozele sale atât de fluente și de captivante încât nimic nu trădează lipsa de experiență, de parcă ar fi sărit din barcă în sondă spațială, l-am întrebat, la rându-mi, pe eruptivul prozator din poza cu Ned Orson de ce tot amână intrarea în Uniunea Scriitorilor. Pentru că nu e mulțumit de cum și de cât a reacționat critica, lucru care, îmi asum lipsa de expertiză, m-a cam băgat în ceață.           

Facebook Comments