Cel mai popular animal de companie își are ziua pe 8 august. O glumă, ar cârcoti unii, câtă vreme încă n-am prins încheierea păcii în Ucraina, nici ziua persoanelor vârstnice din azile. Bine, nici cu drona nu adoarme nimeni la piept, iar cine are părinți pe pământ, nu în gând, știe cât de mult se împiedică de aceștia. În familiile românești, primele poezioare pe care și le însușesc cei mici se referă invariabil la pisicuță și cățeluș. Orizontul lor intelectual se lărgește mai nou cu „animăluțe” de forma bastonașului. Incidental sau nu, cercetările în domeniu ne spun că în anii din urmă a crescut sensibil numărul proprietarilor de pisici sau de câini. Sau de ambele rase laolaltă, în varianta „cum se are câinele cu pisica”, atunci când stăpânul dovedește răbdare și empatie. Putem afirma că în felul acesta a crescut sensibil și dragostea planetară față de animale, dacă față de oameni e mai dificil? Mit sau realitate, considerați pisica, siameză, absiniană sau angora, primul „cardiolog” al casei. Felinoterapia nu înseamnă invenție. Numărul cazurilor de infarct este cu 30-40% mai scăzut la proprietarii de pisicuțe decât la persoanele fără ele. Organele bolnave ale omului emit energie negativă pe care familiarul animal domestic o ia asupra sa. Lucrurile acestea datează încă de pe vremea Egiptului antic. Într-o astfel de paradigmă, o zi internațională a pisicii pare mai bine conturată. Însușirile și comportamentul felinei se reflectă în înțelepciunea populară, în expresii frazeologice moralizatoare: „ce se naște din pisică șoareci mănâncă” (subtitlul cunoscutului roman „Ciocoii vechi și noi” de Nicolae Filimon), „pisica blândă zgârie rău” sau „când pisica nu-i acasă, joacă șoarecii pe masă”, cum se întâmplă cu justiția noastră care mereu lasă impresia că se află în deplasare. Așa au pătruns în lumea bună tipologii precum „Pisica Pollitt” (Elisabeth Taylor) din producția cinematografică „Pisica pe acoperișul fierbinte”, în regia lui Richard Brooks, după piesa omonimă a lui Tennessee Williams, distinsă cu premiul Pulitzer. Regizorul sârb Emir Kusturica ne-a dat în 1998 spumoasa comedie romantică „Pisica albă, pisica neagră”, așa cum regizorul american Wolfgang Reitherman ne dăduse în 1970 „Pisicile aristocrate”. Sigourney Weaver și Audrey Hepburn au interpretat și ele magistral de-ale familiei Felidae. Nu treceți impasibili pe lângă semnificația unei zile, o dată pe an, ca aceea dedicată pisicii. Rămâne timp suficient și pentru a vă îndrepta atenția spre cealaltă rasă domestică, nu mai puțin de o actualitate frapantă: „Din bucata mea de pâine/ Am hrănit un om și-un câine,/ Câinele mă recunoaște…,/ Omul nu mă mai cunoaște” (Radu Rosetti, 1853-1926), versuri pe care diverși interpuși le-au înhățat și însușit ca hălci proprietate personală.
