„Imbecili de toleranţi”?

0

Miodrag Stanojevic, profesor de istorie la Novi Sad, vorbeşte fluent limba română şi este un bun cunoscător al realităţii româneşti. Îi găseşte poporului nostru destule calităţi, dar şi o trăsătură pe care el, ca vecin, n-o agrează şi pe care, când e cazul, o întoarce în fel şi chip, ca pe un grătar încins. Ne-o spune direct: „Sunteţi un popor imbecil de tolerant”. Nu excesiv, ci imbecil. De la comportamentul dezlănţuit al fanilor maghiari care ne fac „ţigani” ori pe unde ne prind şi până la tema răsuflată a Transilvaniei ca aparţinând Ungariei o mie de ani, Miodrag Stanojevic se înfierbântă şi se tot înfierbântă: „Dacă ungurii ar fi fost atât de tâmpiţi să strige în Serbia că Voivodina aparţine Ungariei, în aceeaşi seară ar fi cinat în Infern”. Scurt! „Ei ştiu că românii sunt un popor paşnic, binevoitor şi primitor, de aceea nu îşi permit să braveze în Slovacia, Serbia, Ucraina”. Drept e, în anumite momente ale istoriei parcă am zice că am fost prea răbdători şi umili, de-aici şi vorba că mămăliga românească explodează o dată la o sută de ani. Chiar şi în prezent, când lumea pare întoarsă cu fundul în sus şi când somnul raţiunii naşte monştri, parcă prea puţin ne pasă de noi înşine. Dar nici de ieşit cu topoare în faţa garniturilor de tren pentru că nişte excursionişti asmuţiţi îşi fac de cap, nu e soluţia. Dacă ungurii nu au cinat în Infern „evitând” Serbia, ştiind ei până unde duce mândria sârbească, în războiul din Bosnia, cel mai sângeros capitol din procesul dezintegrării Iugoslaviei, celor de acolo chiar li s-a întâmplat aşa ceva. Ce a însemnat regimul Milošević, unde au dus cei patru ani de război în Bosnia, cu epurare etnică şi lagăre de concentrare, înglobând aici atrocităţile de la Srebrenica, cred că ştie şi cel din urmă european. Poate că atunci lucrurile au fost mai încâlcite decât au părut unora şi altora, dar şi aşa, le-a descâlcit Tribunalul ONU de la Haga, când fostul lider al sârbilor bosniaci, Radovan Karadžic, şi liderul militar Ratko Mladić au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă. Slobodan Milošević, judecat sub acuzaţia de crime de război comise în anii 1990 în Bosnia şi Herţegovina, în Croaţia şi Kosovo, a ales să-şi pună capăt zilelor. „Cum este posibil să nu existe în rândul poporului român, «paşnic, binevoitor şi primitor», un profesor de istorie altruist care să explice ungurilor ABC-ul istoriei lor efemere?”, se întreabă retoric profesorul Stanojevic. Deşi rândurile de faţă nu îşi propun replici şi puneri la punct, ţinem să precizăm pentru orice eventualitate că preşedintele Academiei Române este  istoric. Iar preocuparea este nu istoria efemeră, ci una care străbate timpurile. Serbia însăşi dă semne că începe să se apropie în spirit şi cauză comună de ţări membre ale Uniunii Europene.    

Facebook Comments