A treia şi cea mai de durată descindere pe pământ canadian urma să fie complementară celorlalte. Bifasem de două ori Quebecul, capitala provinciei cu acelaşi nume. Tot de două ori bătuserăm drumul până la Niagara şi Ottawa. Partea nordică a Canadei, pentru sudişti ca noi, nu atrage. Ne aflăm în Laval, orăşel dichisit, suburbie a Montrealului. De această dată, „partea leului” în materie de turism a revenit oraşului Toronto, capitala provinciei Ontario. Patru nopţi şi trei zile, la un Hamilton de cinci stele, se aprobă. De fapt, veniserăm din România nu pentru a cuceri zări şi cetăţi, ci pentru o vacanţă familială şi familiară, eventual tot de cinci stele. Cu precizarea că, la temperaturile unei luni de vară pur canadiană, gazdele au găsit de cuviinţă să-şi instaleze piscină în spatele casei. „Mâine, la un barbeque şi o scaldă, vom avea invitate trei familii de prieteni” devenise un anunţ obişnuit. Pe mulţi dintre ei i-am cunoscut în celelalte dăţi, iar revederea a fost „de pomină”, nu găsesc o expresie mai aplicată. Ce anume îi adună la un pahar de vorbă? Poveştile de viaţă, cu felurite capitole de sorginte românească, noile servicii şi afaceri, câştigurile băneşti, ce a mai intervenit în vieţile lor, unde pleacă în vacanţă. Nu uită să ne invite pentru a le fi oaspeţi, după cum se oferă să ne însoţească în unele din peregrinările scurte. Şi chiar s-au ţinut de cuvânt. Dacă Montrealul e francofon, parte marcantă a provinciei Quebec, Toronto e anglofon, capitala provinciei Ontario. Între ele au existat mari disensiuni, nu neapărat lingvistice. S-a mers până la referendum, în 1995, pentru ruperea sau neruperea de Canada a provinciei Quebec. De aceea Toronto, în care americanii au investit substanţial, e mai cu „zgârie-nori” faţă de Montreal, care, fiţi pe pace, nu duce lipsă de aşa ceva. Dacă vii în Toronto şi nu urci în CN Tower, degeaba ai venit. Se stă la coadă, supravegheaţi de peste tot, vreo trei ore. Am urcat până la 356 de metri, unde se deschide o panoramă ca din avion. În alte zile, ne-am repezit, cale de 150-200 de kilometri, până la întâlnirea cu fluviul Saint Laurent pentru o croazieră de vis. Sau până la apele turcoaz ale lacului Huron, cât pentru o escapadă vecină cu amurgul. E frumoasă Canada, iar multiculturalismul te întâmpină la tot pasul. Cultura română face şi ea parte din cadru. La Montreal funcţionează grupări literare şi cercuri de istorie, domenii întrepătrunse la nivelul cenaclului „Mihai Eminescu”. Un cunoscut inginer craiovean, autodidact, a venit cu substanţiale contribuţii la redefinirea controversatului „mileniu de întuneric” (III-XIV). La Toronto, un alt craiovean, cu îndelungată practică editorială, a pus bazele unei publicaţii bilunare care se citeşte în toată provincia Ontario.
