Câtă pseudofală atâta signifiantă pagubă în spirală produce Palatul Parlamentului, fost Casa Republicii, fostă Casa Poporului, inaugurată cu adaos de tranziţie în 1997. A doua clădire după Pentagon ca suprafaţă de desfăşurare şi tot a doua la capitolul proiecte costisitoare lipsite de relevanţă. Unii străinii, între care Catherine Lalumiere, secretarul general al Consiliului Europei1989-1994, abordau formule hibride: „palatul megalomanului” versus „capodoperă a românilor”. Printre componentele cu care se împopoţonează Palatul Parlamentului fiind şi aceea educaţională, îi calcă pragul clase întregi de elevi. Despre ce li se va fi povestind acolo? Despre megalomanie sau despre capodoperă, fiindcă termenii se exclud? Unii dintre comuniştii de ieri, brusc sensibilizaţi astăzi, simt duhoarea cultului personalităţii. Între a fi inspirat şi a fi expirat, dictatorul şi-a dorit un mausoleu viu, asemănător celui pomenindu-l pe Kim. Mastodontul a costat patru miliarde de euro, după alte surse – de lire sterline, într-o vreme când şcolarii din urbea unde dirija învăţământul graseiata soră a „celui mai iubit” leşinau de foame la practica de toamnă. Să nu credeţi că, după 32 de ani de la revoluţie, am încetat plăţile trecutului. Inutil şi futil, criptofag, energofag şi bugetofag, Palatul Parlamentului înghite costuri demne de Arabia Saudită. Deşi dispune de 1.100 de camere (Versailles are 700!), pe lângă holuri, săli speciale etc., numai 30 la sută sunt ocupate. Restul? Stau şi rumegă. În perioada 2014-2019, facturile la utilităţi şi reparaţii neîntrerupte s-au cifrat la 30 milioane euro. Fără doar şi poate, în anul de graţie în care ne aflăm cele 30 de milioane au făcut pui. Ministrul energiei, Virgil Popescu, ne sfătuieşte, ca pe vremuri, să stingem din becuri şi utilităţi dacă vrem facturi ieftine. Cele 15 mii de candelabre ale palatului funcţionează tot aşa, făcând lampa mai mică, d-le ministru? Cât cinism! Şi ne plângem că nu sunt bani pentru a asigura românilor un trai decent. De aceea ne împrumutăm de la instituţiile financiare cât nu putem duce. Fundătura Parlamentului numără 9 niveluri la suprafaţă şi tot atâtea în adânc, plus 8 tuneluri cu toate cele de trebuinţă. Cine le mai dă la toate astea de cap?! Nu e surprinzător că infiltraţiile de la nivelurile superioare se rezolvă cu picătura la găleată. Peste 450 de parlamentari dispun de un spaţiu supradimensionat, cu toate angaralele ce derivă de-aici, când, la referendumul consultativ (?!) din 2009, opt milioane de români au votat Parlament unicameral şi maximum 300 de senatori şi deputaţi. Dacă în România revine un parlamentar la 40.000 de cetăţeni, în Franţa raportul este de 1 la 71.000, iar în Germania de 1 la 117.000. Contrast izbitor cu o Românie frecventabilă doar turistic.
sâmbătă, octombrie 24, 2026
