Frisonul scandinav

0

Odaia de la stradă, cât ţinea iarna, era gheţărie. Dacă trebuia să cauţi ceva, îţi puneai căciula, trăgeai cojocelul pe tine şi poftim de caută. Între timp, îţi clănţăneau dinţii. Ceea ce nu impresiona pe nimeni, pentru că fiecare trecea prin acelaşi frison scandinav. Dar se făcea economie de paie, de lemne. Becul întârzia, aşa cum întârziau boilerul, caloriferul sau televizorul. Cu focul din vatră se încălzea soba, iar dincolo lumina se revărsa orbeşte de la lampa de pe pervaz. Pe urmă, lampa se agăţa în cui şi în cameră se făcea „jaf” de lumină. Îmi amintesc de două tipuri de lămpi cu gaz, numerele 7 şi 11. După posibilităţi, coane Fănică. De curând, câteva televiziuni s-au focusat, la ţară, pe grămezile de lemne descărcate buluc în gardul gospodăriilor. Se orientează oamenii, în practicismul lor. Îşi fac vara sanie. Mai ales că facturile la gaze şi curent i-au băgat în sperieţi. Unii refuză să se mai şi branşeze la sistem. Prioritatea e hrana, una din vulnerabilităţile societăţilor în criză, iar preţurile din pieţe o iau razna. Să te mai şi trezeşti cu contorul sigilat şi dă-i şi luptă, e de groază. Şi cetăţenii din Cehia au început să-şi facă stocuri de lemne pentru sezonul rece 2022-2023. Hai cu Timişoara! Din cauza invaziei ruseşti, Europa e pusă la grea încercare în ceea ce priveşte independenţa de gazul rusesc, tot mai presantă, dar asta nu se rezolvă peste noapte. „Pur şi simplu, consumaţi mai puţin!”, avertizează danezul Torben Brabo (un tip corpolent), preşedintele Infrastructurii de Gaz a Uniunii Europene. Aproape jumătate (45%) din consumul de gaz pe Bătrânul Continent provine din Rusia, de care Europa trebuie să se despartă ca de un spirit famat. Treptat, etapizat însă, nu se poate cât ai bate din palme. Dar ce va să zică „mai puţin”, cine şi cum stabileşte „mai puţinul”? Cineva explică doct că în Germania şi nu numai există combinate chimice, precum pe vremuri cel de la Işalniţa, iar la combinatele astea nu se poate reduce temperatura pentru o reacţie endotermă la 500 de grade Celsius. Bine, un cunoscut şef europenist recomanda să nu se mai spele rufelele, e suficient să le aeriseşti. În condiţii de austeritate soră cu înapoierea prin care trece lumea, acum când se redeschid minele de cărbuni, lampa cu gaz rămâne o poveste frumoasă, chiar romantică. Ne mai dispensăm de neamprostia crasă de pe ecrane, care pătrunde până la creier şi în suflet. Cine ştie, poate deschidem şi o carte, căci nu urzică, vorba lui Virgil Ianţu. Gazul lampant se obţine prin rafinare la temperaturi de până la 300 de grade Celsius (dacă permite dl Brabo), din petrol brut. Foloseşte la iluminat, gătit, încălzit şi preparat apa caldă. Pentru care nişte amărăşteni din capitală au protestat cât au putut şi degeaba în faţa primăriei lui Nicuşor Dan.

Facebook Comments