Mândri de România!

0

Ne scriu ai noştri din Canada: „Mobilizarea românilor în ajutorul ucrainenilor depăşeşte orice aşteptări (…). Este vorba despre ceea ce se întâmplă în toată România. Şi este cu atât mai frumos cu cât solidaritatea aceasta nu este cu un popor de care românii să fie foarte apropiaţi sufleteşte. Dimpotrivă, lista disputelor românilor cu ucrainenii e lungă şi nu credem că a fost uitată. Dar ce mai contează. În faţa nedreptăţii şi a nenorocirii, românii dovedesc o solidaritate şi o bunătate fantastică, de poveste. Românii de pretutindeni sunt mândri de ospitalitatea şi solidaritatea celor de acasă”. Sunt convins că atunci când în forurile europene se va face retrospectiva războiului şi a solidarităţii ţărilor învecinate cu Ucraina, dacă se va face, România va fi aplaudată în picioare. Între timp, s-a ridicat de pe scaun însuşi preşedintele Volodimir Zelenski. „Mulţumesc României pentru contribuţia semnificativă la capacităţile defensive ale ţării noastre. Mulţumesc lui Klaus Iohannis pentru susţinerea Ucrainei ca membră a UE. Simţim suportul politic şi de apărare din partea partenerilor noştri”. Românii au ieşit în calea refugiaţilor cu hrană, pături şi îmbrăcăminte şi, fără să ezite, şi-au pus la dispoziţie locuinţele. Dar înainte de orice, au ieşit înaintea refugiaţilor cu sufletul. Care nu i-a fost încă luat. Sunt semne încurajatoare că nici nu i se va putea lua, aşa blând cum e, ca un miel, vorba poetului Nichita Stănescu. În această cruntă realitate, al cărei viitor imediat rămâne incert, îmi pare „măruntă” şi neinspirată Declaraţia adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, din 1 martie, în care se strecoară şi următoarele observaţii la grămadă: „Membrii comunităţii etnice româneşti, la fel ca toţi ceilalţi cetăţeni ai Ucrainei, au aşteptări fireşti şi legitime ca drepturile lor să fie pe deplin respectate”. Este ca şi cum comunitatea etnică românească, de care a aflat, în fine, şi Parlamentul României, şi-ar propune să scoată castanele din foc cu mâinile altora, „la fel ca toţi”. Nici vorbă! Legile date în 2017 restricţionează foarte mult drepturile minorităţilor. Pentru obţinerea licenţei, Radio Cernăuţi s-a angajat ferm să difuzeze în proporţie de 65 la sută muzică ucraineană şi în proporţie de 70 la sută ştiri în limba ucraineană. Ori de câte ori se plâng autorităţilor de la Kiev de una şi de alta, românii primesc acelaşi invariabil răspuns: „Astea sunt teme care mai aşteaptă”. „Ruşii ne-au luat teritoriile, iar ucrainenii ne-au luat limba”. Aviz celor din Palatul Parlamentului, clădire cu spaţii subterane cât să încapă un sfert din Bucureşti cu căţel şi purcel. De n-am avea parte de ceea ce e mai rău. Şi asta fiindcă, între altele, abia azi îl descoperim pe Putin ca fiind „nebunul lumii”. Trist, dar adevărat. Groaznic de trist!   

Facebook Comments