Dacă nu ar fi tragic, atât de tragic, ar fi chiar amuzant să privim cum o armată de politicieni, doctori, sociologi şi psihologi încearcă din răsputeri să explice de ce acest popor respinge cu atâta îndârjire şi prostie vaccinarea ca singurul remediu universal valabil pentru încheierea acestei crize sanitare fără precedent în istoria recentă a omenirii. Nu există canal de televiziune, nici ziare, atâtea câte au rămas, sau portaluri de ştiri şi comentarii care să nu abunde de filozofii care mai de care mai fantasmagorice cu privire la incapacitatea acestui popor de a înţelege un lucru simplu, dovedit ştiinţific şi faptic: vaccinul funcţionează iar efectele sale adverse, acelea câte au fost descoperite până în prezent, sunt mult mai puţin periculoase decât boala de care ne protejează.
Din punctul meu de vedere, avem de-a face cu un cumul de factori care ne-au împins spre situaţia dezastruoasă în care ne aflăm acum, iar indivizi sau individe precum acea parlamentară-greşeală, Diana Şoşoacă, nu se află printre ele.
Primul şi cel mai important în opinia mea este lipsa de cultură şi educaţie a acestui popor. Acest lucru a fost cauzat de 30 de ani de derivă a sistemului de învăţământ românesc, a sutelor, dacă nu miilor, de doctorate plagiate, a nenumăraţilor profesori care predau la catedră, deşi la examenele profesionale abia dacă au luat o notă de doi, a unor programe şcolare anacronice şi rupte de realităţile unei societăţi moderne. Toată lumea arată, pe bună dreptate în multe cazuri, cu degetul spre politizarea sistemului educaţional, însă, din punctul meu de vedere, nu aceasta este principala cauză. Până la un punct, această politizare este inevitabilă, ea a supravieţuit indiferent de regimurile care s-au perindat la Palatul Victoria şi cu greu va dispărea. Problema o reprezintă oamenii politici care beneficiază de această politizare, cadrele didactice care ajung în fruntea ministerului şi a inspectoratelor şcolare.
Iar această constatare mă duce la cel de-al doilea factor: clasa politică. Din păcate, de ani buni suntem conduşi de o clasă politică decredibilizată atât de propriile acţiuni, cât şi de demonizarea la care a fost supusă în ultimii 10-12 ani. E-adevărat, nu mai avem oamenii politici de altădată, pe care, fie vorba între noi, nu credeam că o să ajungem să îi regretăm, însă şi printre actualii politicieni există oameni de calitate. Cu toate acestea, judecaţi „la global“, şi ei sunt lipsiţi de credibilitate, motiv pentru care, atunci când un politician îndeamnă românii să se vaccineze, puţini sunt cei care îl cred că vaccinul este util şi benefic societăţii româneşti. Nu mai există vectori de imagine printre actualii oameni politici, nu mai există politicieni care să te determine să iei umbrela la tine atunci când îţi spun că afară s-a pus ploaia. Există doar nişte palide copii ale unei Mona Muscă, Ion Diaconescu sau Ion Raţiu, iar aceste imagini deformate ale unor politicieni credibili din trecut nu conferă niciun fel de siguranţă mesajului pe care îl transmit.
Al treilea factor determinant în eşecul campaniei de vaccinare îl reprezintă tocmai acea clasă profesională care ar fi trebuit să constituie vârful de lance al acestui război pandemic: medicii. După zeci de ani în care şi-au călcat în picioare demnitatea şi etica profesională, vârând mâna adânc în buzunarele pacienţilor, aceştia au descoperit cu amărăciune în ultimii doi ani că puţini sunt cei care mai au încredere în poveţele lor medicale. Această branşă profesională s-a decuplat total de societatea românească şi, în timp, a pierdut orice legătură afectivă cu cel care ar fi trebuit să reprezintă singura sa preocupare, omul. În plus, atunci când unii reprezentanţi ai corpului profesional medical au ajuns în vârful Ministerului Sănătăţii, prestaţia lor a fost una mediocră spre lamentabilă.
Cel de-al patrulea factor îl reprezintă, fără îndoială, Biserica Ortodoxă Română. Această instituţie retrogradă, „hrănită“ de zeci de ani cu sute de milioane de euro din bani publici, a fost una dintre cele mai importante piedici în calea campaniei de vaccinare iniţiată de Guvernul României. Printr-o serie de mesaje de-a dreptul idioate din punct de vedere ştiinţific, BOR şi-a declarat pe faţă ostilitatea faţă de cea mai mare realizare ştiinţifică a ultimilor ani, vaccinul. Hulind făţiş întregul proces de vaccinare, mai-marii BOR nu au făcut altceva decât să condamne la moarte mii de ignoranţi credincioşi care, din păcate pentru ei şi pentru societate, nu văd mai departe de toiagul aurit al Prea Fericitului Daniel. Dacă am trăi într-un stat normal, european, cu instituţii populate cu oameni de calitate şi ştiutori de carte, cu siguranţă în prezent am avea în puşcării o serie întreagă de înalţi prelaţi, condamnaţi pentru acţiunile lor de zădărnicire în combaterea bolilor. În schimb, în prezent, aceşti mici diavoli în sutană, posesori ai unor averi pe care puţini oameni de afaceri din România au reuşit să le strângă, sfidează bunul simţ şi profită de prostia enoriaşilor pentru a organiza procesiuni religioase cu zeci de mii de oameni care pupă o raclă.
Dar, trăim în România şi acest lucru ne omoară încetul cu încetul!
