În sfârşit suntem şi noi în rândul lumii, adică al ţărilor din UE, în ceea ce priveşte Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă. Comisia Europeană a aprobat PNRR pentru România în valoare de 29,2 miliarde de euro. Şi cum nimic nu e gratis pe lumea asta, nici PNRR nu este! Aproape jumătate din sumă, respectiv 14,2 miliarde, sunt granturi (dar care mai necesită şi o cofinanţare), iar restul reprezintă împrumuturi. Împrumuturi pe care analiştii economici le estimează că ar fi amortizate dacă, prin implementarea PNRR, România ar obţine o creştere economică în medie de 5% în următorii ani.
Ne bucurăm că „nu suntem în pielea celor două ţări cu probleme în ceea ce priveşte PNRR, respectiv Polonia si Ungaria”, dar, ca în poveste, cu un ochi râdem şi cu altul plângem. Ochiul care plânge priveşte la agricultură şi la proiectele de irigaţii respinse de UE. Lipsa unei infrastructuri propice pentru irigaţii este una dintre cele mai mari dureri ale agricultorilor români, care anul trecut au strigat, la propriu, în stradă, că îşi doresc investiţii în această direcţie, deoarece condiţiile climatice sunt în continuă schimbare şi sunt tot mai mulţi ani arizi.
Fenomenul deşertificării ia amploare în sudul ţării şi nu numai. În judeţul Dolj, o treime din terenurile arabile sunt deja aride, iar specialiştii spun că, anual, peste o mie de hectare sunt acoperite de nisip. Statistica este îngrijorătoare, cred reprezentanţii Oficiului pentru Studii Pedologice, care avertizează că Oltenia se transformă încet – dar sigur – din Grânarul României, în mica Sahară. Fermierii spun că fără irigaţii nici iarba nu mai creşte pe aceste terenuri.
În locul câmpurilor pline de cereale din urmă cu câteva zeci de ani, în judeţul Dolj au apărut dune. Din cauza precipitaţiilor reduse şi a temperaturilor foarte ridicate din ultimii ani, pământul se transformă în nisip. În comuna Sadova, peste 2000 de hectare sunt acoperite cu nisip, adică mai mult de jumătate din totalul terenurilor agricole ale comunei. Specialiştii mai spun că, în următorii 40 de ani, câmpurile fertile din sudul României ar putea fi complet acoperite de nisip.
Cine este de vină, cine îşi asumă eşecul proiectelor pe agricultură respinse din PNRR? NIMENI! Mai mult, ca şi cum „nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase”, ministrul Oros dă vina pe prim-ministru şi îşi dă şi demisia. Bine, asta după ce a pierdut puterea politică (aparţinător al taberei Orban), deşi atunci când i-a fost cerută demisia de către fermieri le-a raspuns precum Lăpuşneanu boierilor: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!”
Dar nici n-ar avea cum să fie mai „roz” situaţia din agricultura românească, îmi spunea un fermier doljean, dacă în 31 de ani (de la Revoluţie), România a avut 21 de miniştri. Cam un an şi jumătate fiecare!
Păcat, mare păcat!
