Un roman care nu e roman

0

„Caută în chioşcuri un roman prin care descoperi frumuseţea, tradiţiile şi istoria celor mai spectaculoase zone de pe continent”. Mai jos, cu litere mari, gălbuite: „Drumuri europene” de Dumitru Popescu. „Impresiile şi trăirile lui Dumitru Popescu în călătoriile din Franţa, Italia şi Marea Britanie”. Asta ne anunţă Jurnalul Naţional. Pentru mai multă informaţie, putem citi alăturat articolul «„Drumuri europene” de Dumitru Popescu – O călătorie fascinantă în istoria celor mai frumoase locuri de pe continent». Autor, Paul Bardasu (eventuala neutilizare a semnelor diacritice derutează). Intro: „Jurnalul şi Editura Hoffman vă oferă începând de astăzi (25 august 2021 –  n.n.) un roman prin care descoperiţi frumuseţea, tradiţiile şi istoria celor mai spectaculoase zone de pe continent, privite prin ochii scriitorului Dumitru Popescu. Sunt impresiile şi trăirile lui (bâlbă – n.n.) fostului mare demnitar comunist în călătoriile din Franţa, Italia şi Marea Britanie, împletite cu istorie şi dezvăluiri din trecutul celor trei ţări”. Cât de mult să-l fi impresionat pe turist Franţa anilor ’60 încât, la nici un deceniu, acesta avea să devină „creierul de hârtie” al lui Ceauşescu?! Şi Llosa a cunoscut Parisul. Dar după o tinereţe în care se apropia de comunism, se distanţează faţă de Fidel Castro. Ba chiar îl acuză de servilism pe prietenul său Gabriel Garcia Marquez. Ceea ce derutează până acolo încât l-ar face invidios şi pe un elev de-a VIII-a este prezentarea epică, nu încă epopeică, a unui jurnal de călătorie, fie şi rulat prin ochii de fiinţă terestră ai aceluia ce va poza în Dumitru Popescu – Dumnezeu. De atâta pregătire elementară, încât să nu confunde nişte impresii de călătorie cu o specie literară de mari dimensiuni care antrenează planuri narative, personaje şi intrigă, se bucură orice cumpărător de carte. Aşa cum un iubitor de haine de bal nu va cumpăra niciodată pijama în loc de costum. „Pumnul şi palma” de acelaşi Dumitru Popescu, da – este roman. Drumurile sale europene trezesc reverberaţii iniţiatice în devenirea neuitatelor „Drumuri europene” imortalizate de Aristide Buhoiu, cu „Eve of the War” generic, sau a filmului documentar în serie şi a cărţii „Spectacolul lumii” de Ioan Grigorescu. Pe lângă cele notate cu pixul în Franţa, Italia şi Maria Britanie, îndosariate până în 1965, ne-ar fi interesat, în şi mai mare măsură, impresiile şi trăirile lui Dumitru Popescu – Dumnezeu, după 1990, ca turist prin puşcăriile comuniste de la Piteşti, Aiud, Jilava sau Sighet, acolo unde a fost mătrăşită floarea rezistenţei şi intelectualităţii române. Decelând peste timp premisele ideatice ale romanului „Pumnul şi palma”, despre al cărui autor Moscova striga în gura mare că e mai rău decât calomniatorii burghezi occidentali.   

Facebook Comments