Lecturi de vacanţă
„Treisprezece” – proză fantastică

Apărută la Editura Litera, în colecţia Biblioteca de proză contemporană, antologia „Treisprezece”va interesa, poate, cititorii acestor rânduri din două motive importante. Primul: este o aşteptată antologie de proză fantastică românească contemporană după câteva decenii de la precedenta încercare editorială, iar meritul se pare că-i aparţine prozatoarei Doina Ruşti, coordonatoarea colecţiei. Al doilea: antologia conţine prozele a doi scriitori olteni – Mihai Ene şi Allex Truşcă, care vin să îmbogăţească filonul fantastic din lumea literară oltenească, de la V. Beneş şi până la forma modernă care domină actualmente genul pe aceste plaiuri, anume science fictionul.

0

Cititorii vor descoperi în paginile antologiei şaisprezece texte în abordări foarte diferite, scrise de treisprezece autori, arondaţi, într-un fel sau altul, proiectelor literare ale Doinei Ruşti. Vom putea citi, astfel, poveşti în care fantasticul este tratat în mod tradiţional, ca, de exemplu, goticul text al lui Octavian Soviany – „Povestea contesei Haremburga” – ce continuă demersul clasic al lui Villiers de l’Isle-Adam, sau cele ale lui Mihai Victus – „Întunericul cobora încet şi sinistru” şi „Umbra dracului” – ce trimit la stilul clasic al lui Edgar Poe.
Un text plurivalent, conţinând în egală măsură mister, fantastic şi fiind totodată şi o poveste profund umană este semnat de Doina Ruşti – „Herr”. Tot ea este semnatara celei mai frumoase poveşti din volum – „Prin ochii mei de ambră”.
Unul dintre cele mai reuşite texte este şi cel al universitarului Mihai Ene. „Între secole” jonglează inteligent cu planurile temporale şi se învârte în universul editorial al marilor cărţi. Fraza finală „Mâine e aproape ieri” devine emblematică textului.
Antologia oferă şi multe experimente, precum textul oniric al eseistei Iulia Micu – „Strada Luminii Nr. 2A”. O abordare asemănătoare găsim şi în textul „Judecata de Apoi” al prozatorului Allex Truşcă, autor şi al unei poveşti stranii – „Cad oameni”.

Fantasticul are umor

Noutatea acestei antologii este şi fantasticul umoristic, promovat în special de Pavel Nedelcu, un scriitor care jonglează cu mijloacele moderne ale postmodernismului: „Tramvaiul o luă din loc tuşind din toţi rărunchii săi din metal: era un tramvai bătrân, la fel ca oraşul, iar simptomele sale nu erau singulare. O tuse continuă stăpânea capitala. Nu doar tramvaiele tuşeau, ci şi câinii vagabonzi, tuşeau arborii de pe marginea bulevardelor, Casa Poporului, cu sălile sale uriaşe, tuşea Muzeul Antipa, exponatele clătinându-se în interiorul cutiilor de sticlă, tuşea Guvernul sub scaunul fiecărui parlamentar, Şoseaua Kiseleff şi Arcul de Triumf, cu steagul naţional fluturând în bătaia vântului aprig. Până şi autorul tuşea într-o cafenea, în faţa unui laptop jigărit, scriind: «Până şi autorul tuşea într-o cafenea, în faţa unui laptop jigărit, scriind:».” („Buchete urbane”). În aceeaşi notă, Pavel Nedelcu spune o poveste ilară – „Elvis părăseşte clădirea”, o proză ce poate fi aşezată în raftul poveştilor speciale ale lui Creangă. O tuşă satirică ornamentează şi textul jurnalistului Lucian Mîndruţă – „Insuportabila plictiseală a eternităţii”, o poveste de după viaţă, trădată însă, în esenţă, de chiar titlul ei.

Alte texte lasă prea puţin să transpară fantasticul şi cochetează mai mult cu literatura mainstream în problematicile şi abordările ei actuale, precum admirabilul text „Săritorul” de prozatorul Tudor Ganea sau „Melchior” al poetei Iulia Pană. Radu Găvan se adaugă plutonului mainstream cu proza „Ezria”, o poveste dură în care fantasticul e conţinut doar în abordarea narativă.

Prozatorul Cosmin Leucuţa propune un text noir care reinterpretează o poveste clasică – „Capra cu patru iezi”.

Lectura, oh, lectura

O parabolă subtilă, a lecturii ca unic leac împotriva pandemiei oferă prozatorul Bogdan Răileanu: „I se pare ironic cum copacii, după ce au fost tăiaţi şi transformaţi în hârtie, continuă să producă oxigen pentru oameni din rafturile bibliotecilor.” („Înainte să te retragi în lumea ta”). Prefaţa volumului este semnată de Andreea Apostu şi îşi propune să catalogheze textele conţinute în arealul prozei fantastice. Antologia „Treisprezece” propune, aşadar, mai multe direcţii ale fantasticului românesc modern şi se constituie ca o excelentă lectură de vacanţă.

Facebook Comments