Iarăşi ne-am dat de gol

0

România – Georgia 1-2 (Ploieşti, 2 iunie) şi Anglia – România 1-0 (Middlesbrough, 6 iunie) au completat patrulaterul neputinţei fotbalului patronat de Răzvan Burleanu şi pus în operă de Mirel Rădoi. Înaintea acestor două întâlniri amicale, ne-am îngropat în tot atâtea întâlniri oficiale, cu Islanda şi Armenia. Să organizezi Campionatul European, să-ţi calce în bătătură Macedonia de Nord sau Ucraina şi tu să stai pitit pentru că ai scrântit-o cu islandezii, e jenant. Islandezi care după aceea n-au mai bătut pe nimeni. La instalarea actualului selecţioner, în noiembrie 2019, preşedintele FRF îi fixa ca obiectiv, pe lângă prezenţa la Jocurile Olimpice de la Tokyo (cu U23), şi calificarea la EURO 2020, pe care, cu gura strâmbă, îl pupă acum România. În preliminariile Mondialului din 2022, încă neîncălzite, buf cu oiştea-n gard: ne bate, în premieră, Armenia. Vor urma, după cum au urmat, celelalte „nefăcute”. Eşec, tot în premieră istorică, în faţa Georgiei şi recentul eşec de pe Riverside Stadium, şi el premieră într-un fel. Premieră după premieră. Măi teatru al absurdului, România fotbalistică şi empirică este numele tău. Atât regizor, atât premier, uitaţi-l pe Cîţu! Lumea mare a fotbalului pitic de la noi s-a tăiat ca maioneza. Unii vor ridica la rang de virtute prima repriză cu Adunaţii Copăceni ai lui Southgate. Alţii vor coborî steagul în bernă, şi aşa franjurat: s-a ales praful de cei 51 de ani de invincibilitate în faţa unei supraputeri fotbalistice. Ultima izbândă britanică e legată de Mondialul mexican din 1970 (1-0). România şi Anglia (ce exotism!) şi-au împărţit până acum palmaresul: câte 3 victorii, restul egalităţi. Ultimul nostru triumf s-a consemnat la EURO 2000, 3-2 în grupe, după care ne-a scos Italia, oricum altceva decât Islanda, Armenia sau Georgia, altceva şi decât Anglia ratangiului Henderson. Şi unii şi alţii au dreptate. „Unsprezecele” aliniat la start de Mirel Rădoi n-a mai dormit în ghete ca alte dăţi. A alergat, a ripostat, a risipit ocazii. Din păcate, omul nostru o nimereşte cu înlocuirile ca nuca în perete. Tocmai cu englezii, şi încă la M’brough, s-a găsit să-l debuteze pe Tiberiu Căpuşă, de la Chindia. Care a şi comis-o în minutul următor, când Rashford a înscris din penalti (’68). Explicaţia selecţionerului – una ca pentru naivi, pe deasupra şi insolentă, vezi Duckadam. L-a schimbat pe Sorescu, unul dintre cei mai în formă jucători, pentru a-l odihni. În timp ce Nicolae Stanciu, ca urmare a travaliului de la Slavia, era neodihnit din start. Aritmetica nu lucrează cu suflete. Un mit făcut ţăndări, al patrulea la rând, cu aşa ceva ne-am ales. Când consideră Mirel Rădoi ca va suprapune spiritul ofensiv şi numai ofensiv calificărilor naţionalei, nu am aflat. Şi nu cred că vom afla curând.    

Facebook Comments