Parcul Industrial Craiova – o fundătură insalubră, patronată de CJ Dolj

Nu există campanie electorală dinaintea unor alegeri locale pentru ca, în repetate rânduri, candidaţii Partidului Social Democrat la Consiliul Judeţean Dolj să nu se laude cu două realizări cu un impact economic deosebit, din punctul lor de vedere: Parcul Industrial Craiova şi High Tech Park. Iar unul dintre nemuritorii pesedişti abonaţi la funcţii publice, Marin Nicoli, directorul Parcului Industrial Craiova, nu ratează nicio ocazie din a se lăuda cu marile sale realizări economice în calitate de director al ambelor entităţi economice, chiar dacă la High Tech Park nu mai este de ceva vreme manager. Pentru a înţelege mai bine care este, de fapt, aportul economic al celui mai vechi parc industrial înfiinţat în Craiova, am mers săptămâna trecută la faţa locului şi am constatat că „măreţul“ obiectiv economic păstorit de Nicoli este un loc insalubru, unde şi-au găsit adăpost până în patruzeci de agenţi economici dintre care singurul cu adevărat important din punct de vedere economic pentru oraş este fabrica ETI. Iar investitorul turc a fost adus de Lia Olguţa Vasilescu, nu de Marin Nicoli!

0

Atunci când vine vorba despre dezvoltarea economică a judeţului Dolj, nu există un pesedist cu funcţie importantă în Consiliul Judeţean Dolj care să nu amintească de „măreaţa“ realizare numită pompos Parcul Industrial Craiova. Exceptând fabrica de biscuiţi a unor investitori turci aduşi la Craiova la insistenţele fostului şi actualului primar al Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, în rest ceea ce pompos numesc mai-marii Consiliului Judeţean Dolj parc industrial este o îngrămădeală de hale prost construite care adăpostesc câteva zeci de agenţi economici cu trei-patru sute de angajaţi.

Pentru un om de afaceri care ar veni să viziteze parcul condus de acest autointitulat „guru“ al parcurilor industriale din Oltenia, Marin Nicoli, primele imagini care i-ar ieşi în cale ar fi o peluză neîngrijită din faţa pavilionului central, plină de buruieni şi flori de câmp a căror denumire populară nu se cade a o menţiona în paginile acestui săptămânal. Trecând de porţile amplasamentului, vizitatorul ar privi şocat la o dărăpănătură de clădire în suprafaţă de peste 500 de metri pătraţi care tronează în mijlocul stabilimentului. Iar spaţiile verzi care mărginesc căile de acces sunt, într-o bună măsură, ghene de gunoi public care amintesc mai degrabă de suburbiile unui oraş dintr-o ţară africană subdezvoltată decât de un stabiliment economic de elită, aşa cum clamează „măreţul specialist“ Marin Nicoli.

Din peisaj nu lipsesc patrupedele pribege, dar libere, din specia canidelor, care privesc indiferente peisajul dezolant al parcului. Imaginea de ansamblu al instituţiei patronate de Consiliul Judeţean Dolj este una jalnică din toate punctele de vedere, care nu are nimic în comun cu modul în care ar trebui să arate o astfel de unitate economică „de elită“. Vinovat nu este, neapărat, supraevaluatul manager Marin Nicoli, executivul care răspunde de această investiţie din bani publici, ci chiar conducerea Consiliului Judeţean Dolj, instituţia care patronează şi ar trebui să supravegheze cum se desfăşoară lucrurile în Parcul Industrial Craiova şi consilierii judeţeni care fac parte din Consiliul de Administraţiei al acestei societăţi comerciale. Însă, în Craiova, puţine sunt persoanele care îşi permit să îl tragă de mânecă pe Marin Nicoli. Oare de ce?

Mărine, ai văzut Tetarom Cluj?

Şi Consiliul Judeţean Cluj patronează un parc industrial. Lăsând la o parte faptul că, pe lângă cel din Ardeal, stabilimentul Consiliului Judeţean Dolj pare o glumă proastă ca suprafaţă şi noi locuri de muncă, modul în care este organizat şi întreţinut Tetarom Cluj reprezintă un salt de peste o sută de ani civilizaţionali între managementul ardelean şi cel oltenesc. Sau, de ce nu, reprezintă diferenţa dintre CV-ul managerului clujean Viorel Găvrea şi cel al lui Marin Nicoli, abonatul la funcţii publice din bătătura PSD Dolj.

Tetarom Cluj

Din păcate pentru noi, doljenii, Parcul Industrial Craiova reprezintă imaginea unui management defectuos patronat de Consilul Judeţean Dolj în ultimii treizeci de ani, un management care a pus accentul pe forme fără fond, pe investiţii modice „fardate“ de câţiva vectori de imagine în lucruri excepţionale. Cum într-o oarecare măsură „garda“ s-a schimbat la Consiliul Judeţean Dolj, o întrebare legitimă merită un răspuns rapid şi răspicat: actuala conducere a Consiliului Judeţean Dolj va merge pe aceeaşi direcţie falimentară precum foştii factori de decizie din instituţie?

Facebook Comments